Angajații vor fi dezavantajați de viitoarea lege a pensiilor dacă firmele nu le plătesc contribuțiile la stat. Cum ajută noua incriminare a stopajului la sursă?

Din 1 ianuarie 2018, sarcina fiscală în privința contribuțiilor sociale obligatorii, sănătate și pensii, a fost transferată integral în sarcina salariaților, angajatorii având exclusiv obligația de a calcula, reține și vira respectivele sume, însă titularul obligației de plată a rămas salariatul. Sigur că suntem în prezența unei obligații a angajatorilor atât pentru calculul și reținerea sumelor datorate de salariați, cât și pentru virarea acestora la bugetul consolidat, dar în lipsa unor sancțiuni clare, orice obligație poate fi ușor nesocotită.

În momentul adoptării OUG nr. 79/2017, prin care au fost schimbate radical regulile fiscale de care vorbesc, discuția viza și incriminarea reținerii la sursă, însă legiuitorul a renunțat la ea și, astfel, salariații ar putea ajunge să fie prejudiciați în cazul în care, la 1 septembrie 2023 ar intra în vigoare, integral, Legea 127/2019 (adică noua Lege a pensiilor publice). 

În viitoarea lege există această definiție a stagiului de cotizare - „perioada de timp ulterioară intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care s-au datorat și plătit contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii”.

Problematică este sintagma „s-au datorat și plătit” (contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii), pentru că se face distincție între situațiile în care salariaților le-au fost calculate, reținute și virate sumele respective și cele în care nu au fost virate sumele de către angajator, în condițiile prevăzute de Codul fiscal. În acest din urmă caz, angajatul va fi dezavantajat.

Astfel, salariatul pentru care, deși s-au calculat și i-au fost reținute din salariu contribuțiile lunare de asigurări sociale la sistemul public de pensii, acestea nu au fost și virate la bugetul de stat, nu ar putea beneficia de stagiul de cotizare corespunzător, așa cum este el definit în prezent de Legea nr. 127/2019.

Discuțiile conform cărora noua lege a pensiilor ar urma să fie modificată sau chiar abrogată și înlocuită sunt, pentru moment, discuții care nu au la bază un proiect clar de act normativ, iar din 1 septembrie 2023 ar trebui să intre în vigoare, fie în forma actuală, fie cu unele modificări, fiind posibilă chiar și o nouă amânare.

Din punct de vedere juridic, inclusiv fiscal, titularul obligație de a contribui/cotiza la sistemul public de pensii este salariatul, angajatorul fiind cel care are obligația de calcula, reține și vira sumele respective.

Mai mult, salariatul nu are un control asupra sumelor care i-au fost calculate și reținute, ci se poate baza pe buna credință a angajatorului și, cel mult, poate verifica dacă angajatorul său, cel care a reținut sumele respective, înregistrează datorii la bugetul de stat.

Nici evidența electronică din Spațiul Privat Virtual nu reprezintă o garanție a plății efective a sumelor calculate și reținute, ci o confirmare că au fost depuse declarațiile fiscale de către angajator.

În aceste condiții și luând în calcul o eventuală intrare în vigoare a Legii nr. 127/2019, putem aprecia că, în lipsa unor sancțiuni clare și aplicabile în mod real, „principiul contributivității” definit de art. 2 lit. c) ar putea afecta stagiul de cotizare al salariaților pentru care nu au fost plătite contribuțiile, deși acestea au fost calculate și reținute.

Putem observa că legiuitorul a stabilit că salariatul este cel care datorează contribuțiile sociale, chiar dacă între acesta și bugetul de stat angajatorul are obligația de a calcula, reține și vira sumele respective, în lipsa unor reglementări precise și a unor sancțiuni aplicabile, prejudiciați vor fi, în primul rând salariații, iar, în același timp, și bugetul statului.

Altfel spus, deși sumele respective au fost reținute de la cei care le datorau, ele riscă să nu ajungă la destinație, iar pentru cel care intermediază aceste tranzacții fie nu există prevăzute sancțiuni, fie ele sunt insuficiente pentru a asigura atingerea obiectivului urmărit.

Pentru claritate voi reda dispozițiile Legii 127/2019 care stabilesc în mod clar legătura între stagiul de cotizare și plata efectivă a sumelor datorate:

• Art. 2 lit. c) : „principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate și plătite de persoanele fizice și juridice, care contribuie la sistemul public de pensii;”
• Art. 40 alin (1) : „În sistemul public de pensii stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat și plătit contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către asigurat și, după caz, de către angajator.”
• Art. 3 lit. a) : „asigurat - persoana fizică pentru care angajatorul sau entitatea asimilată angajatorului este obligat/ă să rețină și să plătească contribuția de asigurări sociale (...)”.
• Art. 2 lit. n) : „stagiu de cotizare - perioada de timp ulterioară intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care s-au datorat și plătit contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii”.

Observăm că în viitoarea posibilă lege a pensiilor, atât stagiul de cotizare, cât modul în care se calculează punctajul salariaților au legătură cu îndeplinirea obligației care-i revine angajatorului de a și plăti sumele calculate și reținute de la salariați.

Cu sau fără viitoarea lege a pensiilor, din 1 martie 2022, „Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau cu amendă reținerea și neplata, încasarea și neplata, în cel mult 60 de zile de la termenul de scadență prevăzut de lege, a impozitelor și/sau contribuțiilor prevăzute în anexa la prezenta lege”.

Legea nr. 127/2019 va intra integral în vigoare începând cu 1 septembrie 2023, dacă acest termen nu va fi modificat.