„(3) Angajatorii, împreună cu organizaţiile sindicale legal constituite sau, acolo unde nu este constituit un sindicat, cu reprezentanţii salariaţilor, stabilesc prin contractele colective de muncă sau prin Regulamentul intern, după caz, clauze privind acordarea biletelor de valoare, care să prevadă cel puţin următoarele:
a) numărul salariaţilor din unitate care pot primi bilete de valoare şi valoarea nominală acordată, ţinând seama de posibilităţile financiare proprii ale angajatorilor;
b) categoriile de salariaţi care primesc bilete de valoare;
c) criteriile de selecţie privind stabilirea salariaţilor care primesc tichete de masă, ţinând seama de priorităţile socioprofesionale şi de alte elemente specifice activităţii (...)”.
În mod cert, dacă posibilitățile financiare ale firmei nu mai permit acordarea tichetelor nici măcar unei categorii restrânse de angajați, atunci decizia de a nu le mai acorda nu ar putea fi contestată de niciunii dintre angajați. Ceea ce pot contesta însă angajații este, eventual, modul discriminatoriu de a acorda tichete, de exemplu. De asemenea, o problemă poate fi dacă tichetele se acordă doar pe hârtie, adică apar pe statul de plată, dar nu și în mod concret.
b) locul muncii;
c) felul muncii;
d) condiţiile de muncă;
e) salariul;
f) timpul de muncă şi timpul de odihnă”.