Dispozițiile Legii nr. 55/2020 sunt strâns legate de durata stării de alertă, așa cum este prevăzut chiar în primul articol al respectivei legi, iar cum starea de alertă nu mai există, nu mai sunt aplicabile nici dispozițiile sau restricțiile prevăzute pe durata ei.
Cu alte cuvinte, din momentul în care nu mai există starea de alertă, nu mai pot fi impuse restricții și nici limitate ori interzise anumite activități care ar fi justificat suspendarea contractelor de muncă în condițiile art. 1 alin (1) și (2) din OUG 2/2022.
Practic, din momentul expirării stării de alertă, salariații care au avut contractele de muncă suspendate în baza OUG 2/2022 vor reveni la locul de muncă, însă încetarea suspendării trebuie comunicată cel târziu în ziua anterioară încetării.
Astfel avem, cel mai probabil, două situații:
- prima și cea mai eficientă ar fi fost comunicarea încetării suspendării în data 8 martie, astfel încât din 9 martie salariații să-și poată relua activitatea, iar indemnizația ar fi fost decontată integral, fiind relativ previzibilă încetarea stării de alertă;
- a doua situație (cea în care s-ar fi așteptat un act normativ care să confirme încetarea stării de alertă, lucru imposibil pentru că nu putea fi emis un act normativ care să confirme încetarea altuia) presupune comunicarea încetării suspendării fie în ziua imediat următoare încetării stării de alertă, fie la o dată ulterioară, iar angajatorul va putea solicita decontarea exclusiv pentru perioada în care dispozițiile OUG 2/2022 erau aplicabile. Pentru restul perioadei vor fi aplicabile dispozițiile generale din Codul muncii privind indemnizația suportată de angajator.
Comentarii articol (0)