avocatnet.ro 
Cel mai recent exemplu de acțiune de control cu ecou puternic în rândul contribuabililor persoane fizice a fost anul trecut, când Fiscul a anunțat verificări la persoanele care obțin venituri din platformele online (Facebook, Instagram, YouTube ș.a. - influencerii), sau din vânzarea de programe/aplicații software pe platforme dedicate, precum Google Play Store. „Până în prezent (22 decembrie 2021 - n.red.), s-a constatat că 35 persoane au obținut venituri de cca 26,33 milioane lei, pe care au omis să le declare, parțial sau integral. Pentru recuperarea obligațiilor fiscale nedeclarate au fost emise deja decizii de impunere. Una dintre cele mai mari sume nedeclarate, identificată până în prezent, este de 2,11 milioane lei. Aceasta a fost obținută în perioada 2016-2017 de către o persoană născută în anul 1993, care a monetizat prin Google AdSense traficul generat de conținutul publicat pe un site web. Pe numele acestei persoane a fost emisă Decizie de impunere pentru suma de 483.587 lei”, comunica ANAF în decembrie anul trecut.
Pentru că printre influenceri se află adesea tineri care nu cunosc nici măcar tangențial ce obligații au față de statul român atunci când obțin de la operatorii economici venituri - bani, produse și/sau servicii - sau nici nu-și pun problema că ar putea avea vreo obligație, de ordin fiscal, de exemplu, i-am întrebat pe cei de la Darian DRS Tax, companie de consultanță fiscală și juridică, cum „stă treaba” cu bunurile și serviciile pe care le primesc influencerii și dacă au obligații la stat când primesc astfel de venituri - interviul complet, aici.
Între timp, Fiscul a venit și cu o broșură de informare pentru cei care obțin venituri din postările din social media. În aceeași notă de informare, Fiscul a mai venit recent cu broșuri și pentru alte două categorii de venituri „moderne”:
- veniturile realizate de persoanele fizice din tranzacționarea jetoanelor nefungibile (NFT, după termenul englezesc non-fungible token);
- veniturile din transferul de monedă virtuală.
Cele trei broșuri amintite mai sus sunt un indiciu cum că inspectorii fiscali au în vedere și aceste tranzacții și moduri de obținere a unor venituri de către persoanele fizice, pe lângă tipicele activități independente, închirieri, venituri din drepturi de autor ș.a.m.d. și că, cel puțin la nivel declarativ, încearcă să țină pasul cu noile tehnologii și moduri de a obține bani în special în rândul generației mai tinere.
Mai departe, ne putem aștepta, de asemenea, la verificări ce țin de de veniturile obținute de persoanele fizice din închirierea locuințelor personale în regim hotelier. Subiectul închirierii camerelor sau locuințelor integral pentru turiști, prin platforme de genul AirBnB, Booking.com sau altele similare, a revenit în atenție de curând, de când Ministerul Antreprenoriatului și Turismului a oficializat o cerință pe care proprietarii persoane fizice trebuie să o bifeze dacă vor să închirieze apartamente și case de locuit, în mod legal, în România, turiștilor de pretutindeni: certificatul de turism. „Orice persoană fizică își poate închiria apartamentul în regim turistic, obținând clasificarea din partea Ministerului Antreprenoriatului și Turismului în mod gratuit”, subliniau cei de la Minister săptămâna trecută, după apariția unui ordin de ministru care listează condițiile obținerii acestei clasificări.
Închirierile acestea în scop turistic presupun că fiecare turist stă cel mult 30 de zile în locație. Obligatoriu se plătește impozit de 10% pe aceste venituri și se completează declarația unică până la 25 mai - ceea ce înseamnă că, pentru veniturile pe 2021, au mai rămas sub trei luni pentru fiscalizarea acestora. Din acel moment, ne putem aștepta ca organele fiscale să-și concentreze atenția și pe aceste categorii de persoane, dat fiind că acum cadrul legal de respectat pentru închirierile în regim hotelier de către contribuabilii obișnuiți este complet.
O altă categorie ce ar putea fi considerată de risc vine din zona tranzacțiilor imobiliare. Vorbim aici, pe de o parte, de cei care construiesc locuințe pe persoană fizică și le vând apoi când sunt finalizate către cumpărători tot persoane fizice, precum și de cei care cumpără astfel de locuințe și le vând relativ repede mai departe făcând profit de pe urma creșterii prețurilor în piață. Există situații la limită, în care linia dintre a fi considerat vânzător ocazional sau a fi considerat „vânzător afacerist” este destul de greu de tras, iar ceea ce contează, în final, ține de detalii, așa cum explicam într-un material pe această temă anul trecut.
Fiscul are pârghii prin care poate vedea dacă o persoană a încheiat mai multe tranzacții imobiliare într-o perioadă de timp fără să datoreze statului taxe și impozite ca „afacerist”, iar nu ca simplu cetățean. Prin informațiile care sunt necesare încheierii tranzacțiilor la notar, mai exact, și modul în care sunt ele înregistrate în evidențele autorităților.
amiriana