Poate un SRL să nu aibă administrator?

Articol scris de Vlad Grosu, Associate în cadrul R&R Partners

În cazul societății cu răspundere limitată, Legea 31/1990 prevede expres, la art. 197 alin. 1, că societatea este administrată de unul sau mai mulți administratori. Prin urmare, din chiar textul de lege reiese obligativitatea numirii unui administrator pentru a se ocupa de activitatea societății.

Chiar și dacă am avea o societate cu răspundere limitată cu asociat unic, asociatul unic va fi nevoit fie să numească o altă persoană care să aibă calitatea de administrator, fie să își asume el rolul de administrator pentru propria societate, cumulând calitatea de asociat unic cu cea de administrator. La momentul constituirii societății se va numi sau își va alege un administrator prin actul constitutiv, iar ulterior constituirii și în caz de revocare a administratorului ales inițial, va trebui să numească un nou administrator  printr-o Decizie a asociatului unic.

Administratorul sau administratorii, la momentul numirii lor în funcție, intră într-un raport juridic de mandat, dispozițiile art. 72 din Legea 31/1990 făcând trimitere directă la reglementarea contractului de mandat, regăsită în Codul civil. Prin urmare, dispozițiile referitoare la mandat își găsesc aplicare și în cazul administratorului societății cu răspundere limitată. Totodată, în reglementarea generală a contractului de societate din Codul civil, art. 1.914 prevede că administratorul poate fi revocat potrivit regulilor de la mandat. Astfel, considerăm că mandatul acordat administratorului încetează în aceleași situații în care încetează contractul de mandat, situații reglementate la art. 2030 Cod civil:

Pe lângă cauzele generale de încetare a contractelor, mandatul încetează prin oricare dintre următoarele moduri:

Vlad Grosu

Se observă că principalul mod de încetare este revocarea mandatarului de către mandant. Revocarea în materie societară își găsește reglementarea în secțiunea dedicată administrării societăților pe acțiuni, iar potrivit art. 197 alin. 4 L31/1990, dispozițiile privitoare la administrarea societății pe acțiuni nu sunt aplicabile și SRL-urilor. Însă, aceasta nu înseamnă că în situația unui SRL revocarea nu este posibilă.

Dreptul de a revoca administratorul din funcția oferită este esențial pentru buna gestiune a societății, iar asociatul unic/asociații unui SRL nu sunt lipsiți de acest beneficiu legal. Raportul dintre societate și administratorul său este caracterizat, asemenea contractului de mandat din dreptul comun, de legătura intuitu personae dintre societate și administrator. Prin urmare, este important de precizat că revocarea administratorului poate avea loc fără un motiv anume, revocare ad nutum, asociații nefiind datori să își justifice decizia revocării față de administrator.

Însă, chiar dacă asociații nu au obligația motivării deciziei de revocare, iar fostul administratorul nu are la dispoziție posibilitatea de a contesta hotărârea prin care a fost revocat, recomandabil este ca asociații să nu se folosească de acest drept în mod abuziv. Potrivit art. 2.032 Cod civil, asociații pot fi trași la răspundere de către administratorul revocat, în temeiul răspunderii civile delictuale, dacă dovedește că revocarea sa a fost nejustificată și că i-a pricinuit un prejudiciu.

În absența unui text de lege expres, condițiile legale ce trebuie îndeplinite pentru revocare sunt cele generale de la art. 192 din Legea 31/1990. Așadar, deoarece revocarea administratorului duce la modificarea actului constitutiv al societății, va fi incident alin. 2 al art. 192, acesta prevăzând că adunarea generală decide prin votul tuturor asociaților. Unanimitatea este cerută în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel. Rezultă că asociații unui SRL pot stabili la momentul redactării actului constitutiv alte condiții de convocare și votare pentru numirea și revocarea administratorului/administratorilor.

În situația în care societatea cu răspundere limitată are asociat unic, revocarea, la fel ca și numirea în funcție, se va face în conformitate cu art. 196 indice 1 din Legea 31/1990, asociatul unic având putere de decizie deplină în ceea ce privește persoana care va îndeplini atribuțiile specifice administratorului. Din nou, reiese caracterul personal, intuitu personae, al raportului dintre societate și administratorul său, asociatul unic punându-și încrederea în faptul că administratorul ales se va ocupa în mod optim de  afacerea sa.

Un ultim aspect important de amintit este faptul că asociatul unic/asociații trebuie să fie foarte atenți și diligenți în ce privește publicitatea administratorilor numiți la Registrul comerțului. Aceasta deoarece, dacă un administrator este revocat în temeiul hotărârii adunării generale/deciziei asociatului unic, legea cere ca revocarea și numirea noului administrator să fie comunicate Registrului comerțului pentru a se face public noul administrator. Riscul neîndeplinirii formalităților de publicitate constă în faptul că, potrivit art. 54 alin. 2 Legea 31/1990, terțelor persoane de bună credință nu i se vor putea opune revocarea administratorului, acestea angajându-se juridic în mod valabil cu societatea, chiar dacă fostul administrator și-a pierdut puterea de reprezentare și atribuțiile funcției.

În concluzie, administratorul este indispensabil pentru o societate comercială, aceasta fiind obligată să își aleagă, prin organele de deliberare, o persoană care să preia atribuțiile executive prevăzute de această funcție.