Recenta OUG nr. 58/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei consumatorilor, care se aplică din 28 mai și care transpune Directiva europeană Omnibus aduce modificări și OUG nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor.
În OUG 34 intră astfel mai multe reglementări ce țin de serviciile digitale, dar și de piețele online, care sunt definite ca „orice serviciu care utilizează software, inclusiv un site de internet sau o parte a unui site de internet sau o aplicaţie gestionată de către profesionist sau în numele acestuia, care le permite consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu alţi profesionişti sau consumatori”.
Un set nou de obligații vizează tocmai aceste piețe online și furnizarea de informații specifice pentru contractele încheiate pe piețele online.
Astfel, înainte ca un contract la distanţă sau orice ofertă similară de pe o piaţă online să producă efecte obligatorii asupra consumatorului, furnizorul de piaţă online îi pune la dispoziție consumatorului, într-un mod clar, uşor de înţeles şi adecvat mijloacelor de comunicare la distanţă, fără a încălca prevederile Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii, următoarele informaţii:
a) informaţii generale, puse la dispoziţie într-o secţiune specifică a interfeţei online, care este direct şi uşor accesibilă de pe pagina unde sunt prezentate ofertele, privind principalii parametri de stabilire a ierarhiei ofertelor prezentate consumatorului ca urmare a căutării efectuate, așa cum prevede Legea 363; mai exact, consumatorul trebuie să știe, dinainte chiar să cumpere ceva în mod efectiv, de ce i-a fost afișat cutare sau cutare produs mai sus decât altul în rezultatele căutării; în Legea 363/2007, tot din 28 mai, va intra și definiția acestei ierarhii: „vizibilitatea relativă conferită produselor, astfel cum sunt acestea prezentate, organizate sau comunicate de către comerciant, indiferent de mijloacele tehnologice utilizate pentru o astfel de prezentare, organizare sau comunicare”;
b) dacă partea terţă care oferă bunurile, serviciile sau conţinutul digital este sau nu un profesionist, pe baza declaraţiei respectivei părţi terţe faţă de furnizorul de piaţă online;
c) dacă partea terţă care oferă bunurile, serviciile sau conţinutul digital nu este un profesionist, faptul că drepturile consumatorilor care decurg din prevederile legale în vigoare în materie de protecţie a consumatorilor nu se aplică contractului încheiat;
Notă: Iată cum e definit profesionistul în Ordonanța 34: „orice persoană fizică sau juridică, publică sau privată, care acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale în legătură cu contractele care intră sub incidenţa prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop, în numele sau pe seama acesteia”. Practic, dacă pe respectiva piață online cineva vinde un bun în mod ocazional, atunci nu va fi considerat un profesionist. Vânzările ocazionale nu-i transformă pe vânzători în comercianți (un material explicativ pe acest subiect, aici).
d) acolo unde este cazul, modul în care obligaţiile legate de contract sunt partajate de partea terţă care oferă bunurile, serviciile sau conţinutul digital şi furnizorul de piaţă online, fără ca această informare să aducă atingere responsabilităţii furnizorului de piaţă online sau a terţului profesionist în legătură cu contractul, în temeiul prevederilor legale în vigoare.
Ar trebui să ne uităm însă la aceste obligații coroborat cu noile prevederi ce vor fi introduse în Legea 363/2007 privind practicile comerciale. Astfel, potrivit acestei legi, în cazul unei invitații de a cumpăra, e considerată esenţială pentru produsele oferite pe pieţele online informaţia dacă partea terţă care oferă produsele este sau nu un comerciant, pe baza declaraţiei respectivei părţi terţe faţă de furnizorul de piaţă online.
Ordonanța 58 mai prevede și o creștere substanțială a tuturor amenzilor din Ordonanța privind drepturile consumatorilor, iar ele vizează toate categoriile de profesioniști. De pildă, pentru nerespectarea dreptului de retragere se vor da amenzi între 5.000 și 15.000 de lei, acolo unde ordonanța prevede acum doar maximum 4.000 de lei amendă. În mod specific însă, pentru administratorii acestor piețe online care nu respectă cerințele de informare de mai sus vor exista amenzi între 10.000 și 50.000 de lei.
Alte exemple de amenzi: pentru nerespectarea prevederilor referitoare la informațiile precontractuale obligatorii, amenda e între 7.000 și 35.000 de lei, față de 2.000 - 5.000 de lei, cât e acum; omisiunea de a include informațiile precontractuale va fi sancționată cu până la 10.000 de lei, adică de două ori mai mult.