Și micii comercianți, persoane fizice, care vând pe rețelele sociale trebuie să respecte drepturile consumatorilor

Orice utilizator de Instagram s-a lovit măcar o dată, dacă nu chiar a cumpărat ceva de pe o pagină de comerț „mai informală”, să zicem, deținută de o persoană fizică. Cel mai frecvent sunt vândute bunuri second-hand (SH) pe rețelele sociale. Nici faptul că sunt bunuri SH, nici că se vând într-un mediu considerat informal, nici că se plătește doar prin Revolut nu are relevanță - calitatea de profesionist e sugerată de lege.

Bine de știut: comercializarea ocazională a diverse lucruri pe diferite platforme sociale nu presupune, în mod automat, că persoana respectivă trebuie să își înființeze un PFA sau un SRL. Explicații, aici. De principiu, nu mai vorbim de comerț ocazional atunci când ai o pagină dedicată acestuia sau când, chiar și pe pagina proprie, se poate vedea cu ușurință că vinzi bunuri cu o oarecare regularitate: o dată sau de mai multe ori pe lună, să zicem.

Cum e cu bunurile mai ieftine de 10 euro? În OUG nr. 34/2014 există o excepție privitoare la bunurile vândute în afara unor spații comerciale și care costă mai puțin de echivalentul în lei a 10 euro - dar excepția nu vizează întreaga ordonanță, adică nu vizează toate obligațiile profesionistului (comerciant) pentru că și în cazul acestor bunuri mai ieftine de 10 euro tot vorbim de obligația de a respecta unele drepturi - poate cel mai important și adesea trecut cu vederea de micii comercianți din online este dreptul de retragere, adică acela care i-ar permite cumpărătorului să dea bunul înapoi în 14 zile. De asemenea, chiar și în cazul acestor bunuri sub 10 euro bucata tot trebuie respectate obligațiile privind livrarea trasate în ordonanță.

Nu, nu poți să le spui cumpărătorilor că nu accepți retururi

Adesea, micii comercianți din online stipulează foarte clar pe paginile lor sau în comunicările cu clienții (mesageria privată ori comentariile de la postări) că nu se acceptă returul produselor și că, practic, trebuie să te pricopsești cu produsul chiar dacă nu arată în realitate așa cum îți imaginai sau are defecte nemenționate ș.a.m.d. 

Acest retur este, de fapt, dreptul de retragere din OUG nr. 34/2014 și are doar câteva excepții, printre care nu se numără însă și aceea în care vindem bunuri SH sau cu etichetă dar provenite de la solduri ș.a.m.d.. O excepție de reținut (majoritatea țin de zona de prestări servicii) e cea a bunurilor personalizate („produse confecţionate după specificaţiile prezentate de consumator sau personalizate în mod clar”). 

Așadar, inclusiv micii comercianți trebuie să le dea cumpărătorilor posibilitatea de a returna produsele în 14 zile și de a primi banii înapoi.

Obligația e nu doar de a permite returul, ci și de a informa expres cu privire la dreptul de retragere.

Cumpărătorii trebuie să știe cine ești, de unde vin bunurile și cum se face livrarea

Cele mai multe pagini de comerț de social media deținute de persoanele fizice sunt destul de zgârcite în conținut, deși, ca profesioniști, OUG 34 obligă la nenumărate informații de oferit consumatorilor - doar câteva exemple mai importante:

• identitatea profesionistului, cum ar fi denumirea sa comercială - desigur, asta ar presupune că persoana care vinde s-a și înregistrat comercial; adresa poștală a profesionistului, numărul de telefon, e-mailul, orice date care permit contactarea sa efectivă;
• principalele caracteristici ale produselor sau serviciilor;
• modalităţile de plată, livrare, executare, data până la care profesionistul se angajează să livreze produsele sau să presteze serviciile şi, după caz, procedura profesionistului de soluţionare a reclamaţiilor;
• dreptul de retragere și, acolo unde este cazul, informaţia potrivit căreia consumatorul va trebui să suporte costul aferent returnării bunurilor în caz de retragere şi, pentru contractele la distanţă, dacă bunurile, prin însăşi natura lor, nu pot fi, în mod normal, returnate prin poştă, costul aferent returnării bunurilor.

Desigur, poate vă întrebați unde anume ar putea posta micii comercianți toate aceste informații pe o pagină precum cea de Instagram. O variantă este ca în descrierea profilului să utilizeze un link care să trimită la o așa-zisă pagină de start, pe care și-o personalizează comerciantul cum dorește și unde sunt oferite informațiile necesare, așa cum cere legea.

Comerțul pe social media fără respectarea nici măcar a minimelor rigori impuse de lege, iar aici nu ne referim doar la aspectele ce țin de protecția consumatorului înseamnă nelegalitate și posibilitatea unor amenzi care să depășească cu mult profitul făcut de comerciant din vânzări. Numai în OUG 34 regăsim amenzi care pot depăși, 10.000 de lei. Cât despre aspectul fiscal, încadrarea este aceea de evaziune fiscală, pedepsibilă și penal.