Fiscaliștii recomandă, pentru microîntreprinderile care n-au salariați, încheierea unui contract de mandat pentru administrator. Asta în condițiile în care, din 2023, plătitorii de impozit micro sunt obligați să aibă cel puțin o persoană remunerată în cadrul firmei. Avantajul contractului de mandat, față de contractul individual de muncă, este că scapă compania de obligațiile specifice relațiilor de muncă și de eventualele controale ale inspectorilor muncii.
Regula stabilită recent prin
OG 16/2022 este că firmele vor avea nevoie, de anul viitor, de
cel puțin un salariat angajat cu normă întreagă pentru a aplica regimul impozitului micro. Prin excepție, cerința se va considera îndeplinită și
dacă există o persoană care are contract de administrare/mandat, dacă aceasta primește o remunerație egală cu salariul minim brut pe țară.
„Ca să eviți birocrația și controalele de la inspectoratele teritoriale de muncă, încheie un contract de mandat. Plătești aceleași taxe. În Codul fiscal se precizează că, pentru a rămâne la impozitarea micro, trebuie să ai un salariat cu normă întreagă. Tot în Codul fiscal se precizează că cerința se consideră îndeplinită și în cazul în care este încheiat un contract de administrare sau mandat, dacă remunerația este cel puțin la nivelul unui salariu minim brut pe economie.Nu plătești taxe mai puține, dar scapi de multe alte obligații și de o birocrație infernală. Această soluție poate fi implementată doar pentru administratorii societăților, deci doar dacă te gândeai să te angajezi pe tine la firmă pentru a rămâne micro, deoarece contractul de mandat se poate face doar pentru administratorii societății”, a explicat, într-un
articol de azi, expertul contabil
Luiza Daneliuc.
Conform
Codului fiscal, remunerația administratorului societății este asimilată veniturilor salariale, astfel că
i se aplică același tratament fiscal care se aplică salariilor. Pe scurt, asta înseamnă că, pentru acea remunerație plătită în baza contractului de mandat, trebuie achitat la stat impozitul pe venit (cotă: 10%) și contribuțiile sociale pentru pensii (cotă: 25%), sănătate (cotă: 10%) și muncă (cotă: 2,25%).
Diferența majoră între contractul de mandat și contractul individual de muncă este că, în cazul primului, firma n-are obligațiile legale specifice angajatorilor, astfel că nu-i controlată, pentru respectarea acestora, de către inspectorii muncii. Așa cum subliniază specialista, chiar dacă taxarea este la fel ca a contractelor de muncă, pentru contractele de mandat nu intervin obligațiile specifice relațiilor de muncă.
Contractul de mandat are o reglementare complexă, aceasta fiind detaliată în
Codul civil la articolele 2.009 - 2.071. În același timp, există reguli suplimentare privind contractul de mandat în
Legea societăților (particularizate în funcție de tipul societății) și în Codul fiscal (tratamentul fiscal al remunerației specifice).
Pe scurt, așa cum este detaliat în Codul civil, mandatul este
„contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți, numită mandant”. Mandatul este
cu sau fără reprezentare, remunerația administratorului fiind trecută în contract.
Contractul de mandat se încheie, de principiu, în formă scrisă (autentică sau sub semnătură privată), iar acesta trebuie să aibă și
o perioadă exactă de aplicare. În lipsa unei perioade exacte, contractul încetează după trei ani de la încheierea sa.