Salariatul trebuie să primească un exemplar al contractului de muncă chiar înainte de a veni efectiv la lucru, nu după

Codul muncii specifică, în mod expres, faptul că angajatorul este obligat să ofere salariatului un exemplar din contractul individual de muncă, înainte ca acesta să își înceapă efectiv activitatea. Mai mult, contractul de muncă trebuie elaborat și semnat în două exemplare, dintre care unul să rămână la angajator, iar celălalt la salariat.

Exemplarul primit de salariat trebuie să aibă semnăturile ambelor părți, atât a salariatului, cât și a angajatorului, și nu trebuie doar văzut, ci el trebuie să poată fi păstrat de angajat. 


Tot înainte de începerea muncii salariatul ar trebui să primească și să semneze fișa postului, dacă contractul de muncă nu conține deja o scurtă descriere a activității pe care o va presta. Prin intermediul fișei postului, salariatului i se prezintă sarcinile și/sau atribuțiile pe care le are la locul de muncă, iar, prin semnarea documentului, acesta și le asumă.

Chiar înainte de semnarea contractului de muncă, angajatorul are obligația, potrivit Codului muncii, de a-l informa pe candidat despre existența unui contract colectiv de muncă la nivelul firmei/ unității, precum și despre prevederile lui. Acest lucru este important deoarece, din momentul semnării contractului de muncă, salariatul va avea obligația legală de a respecta și prevederile din regulamentul intern și cele din contractul colectiv de muncă aplicabil, pe lângă cele din contractul individual de muncă. În contrapartidă, și angajatorul are obligația legală de a respecta prevederile unui contract colectiv.

Deși în legislația muncii nu există un termen prevăzut pentru această informare, salariatului trebuie să i se aducă la cunoștință și regulamentul intern al societății. Acest document, față de contractul de muncă și fișa postului, nu face obiectul unui acord. El trebuie prezentat salariatului, care trebuie să îl citească și apoi să semneze pentru luarea la cunoștință. În lipsa aducerii la cunoștință a acestui regulament intern (fapt ce poate fi dovedit prin lipsa semnăturii salariatului sau al altei forme valide de luare la cunoștință), prevederile din regulamentul intern nu își produc efectele față de salariați. 

De exemplu, un salariat nu va putea fi tras la răspundere de către angajator pentru un anumit comportament, dacă nu i s-a adus la cunoștință faptul că respectiva purtare este sancționabilă conform regulamentului intern al companiei.

Deși nu există un termen stabilit de lege legat de aducerea la cunoștință a regulamentului intern de către angajator, salariatul poate avea o atitudine proactivă și poate cere acest document pentru consultare și semnare.

În Parlament există o propunere legislativă prin care se dorește introducerea unui termen-limită în interiorul căruia regulamentul intern să fie adus la cunoștința salariatului. După și dacă propunerea legislativă va deveni lege în forma actuală, angajatorul va fi obligat să prezinte regulamentul intern noilor salariați în termen de cel mult șapte zile începând cu prima zi de muncă.