Producția de energie primară a României a scăzut cu 18,1% din 2007 până la 22,35 milioane tone echivalent petrol (tep) în 2020, iar cea de electricitate – cu 9% până la puțin peste 55,93 miliarde kWh (anii 2021 și 2022 aduc corecții minore), potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS).
Consumul final energetic a scăzut cu 4,6%, de aproape 4 ori mai încet decât producția, dar mai ales din cauza scăderii consumului din industrie. Altfel spus, România consumă mult mai multă energie decât produce, de aceea a și crescut importul de electricitate de 6 ori mai mult.
De mai multă vreme și mai ales, odată cu creșterea ritmurilor de scumpire a energiei începând de anul trecut, mediul de afaceri și experții în domeniu au sesizat absența investițiilor în capacități noi de producție energetică.
E drept, nu am dus lipsă de strategii naționale de energie: niciuna n-a fost, însă, adoptată vreodată, date fiind interesele acerbe care s-au ciocnit într-un asemenea sector.
În tot acest timp, rezervele de petrol și gaze se epuizează și înlocuirea lor cu altele noi a fost întârziată, uneori premeditat – cum e cazul gazelor din Marea Neagră și al OUG 114 / 2018: ele ne-ar fi asigurat însă, încă de acum câțiva ani, independența față de Rusia.
Investiții în capacități noi – după cum bate vântul
Oficial România are capacități de producere de electricitate cu o putere de peste 18,3 milioane kW, dar chiar oficialii Autorității Naționale din Energie (ANRE) apreciază că nu sunt disponibile câteva milioane din această cantitate.
Opiniile din piață reduc la jumătate capacitatea reală. Din graficul de mai sus, conform celei mai recente actualizări a ANRE, capacitățile pe cărbune și pe gaze ar trebui cel mai mult amendate.
Singura capacitate nouă de producție de electricitate din combustibili fosili, construită după 1990 este cea a OMV Petrom, de la Brazi, de 860 MW (860.000 kW), finalizată în 2012.
S-au realizat investiții în parcuri eoliene, care au acum o putere de 3.015 MW (3,01 milioane kW), cea mai mare parte fiind rezultatul unor subvenții majore în anii 2010 – 2015.
A fost atunci un hei-rup și nu rezultatul unei strategii coerente. Altfel nu s-ar fi oprit.
Citește integral articolul pe www.cursdeguvernare.ro.
Comentarii articol (0)