Ca prim aspect important, trebuie reținut că tratamentul fiscal favorabil (impozitare cu 1% sau 3%) se aplică câștigurilor realizate din (i) transferul titlurilor de valoare, respectiv (ii) câștigurilor din operațiuni cu instrumente financiare derivate. Care ar fi, așadar, tranzacțiile acoperite de noua lege? Ce înseamnă, în accepțiunea legii, ”titluri de valoare”, respectiv ”instrumente financiare derivate”?
Articolul 7 din Codul Fiscal include în categoria titlurilor de valoare acțiunile sau părțile sociale deținute într-o persoană juridică sau deținerile la un fond de investiții, precum şi orice instrumente financiare calificate astfel prin legislaţia în materie din statul în care au fost emise (cum ar fi: obligațiuni, instrumente ale pieței monetare). Din categoria instrumentelor financiare derivate putem aminti opțiuni, contracte future, swap-uri, contracte forward pe rata dobânzii și pe curs de schimb valutar etc. Așadar, cu excepția veniturilor din transferul aurului din investiții, modificările legislative care vor intra în vigoare acoperă o paletă destul de largă de tranzacții realizate de persoane fizice care ar putea fi subiectul cotei reduse de impozitare.
Așa cum precizam anterior, conform noii legi, veniturile sub forma câștigurilor realizate din transferul titlurilor de valoare și din operațiuni cu instrumente financiare derivate, efectuate prin entități rezidenți fiscali români sau nerezidenți dar care au în România un sediu permanent ce are calitatea de intermediar, se vor impune prin reținere la sursă, astfel:
- 1% asupra fiecărui câștig din transferul titlurilor de valoare care au fost dobândite și înstrăinate într-o perioadă mai mare de 365 de zile, inclusiv, de la data dobândirii;
- 3% asupra fiecărui câștig din transferul titlurilor de valoare care au fost dobândite și înstrăinate într-o perioadă mai mică de 365 de zile de la data dobândirii.
Așa cum se observă, cota de impozitare depinde de perioada de deținere a titlurilor/instrumentelor financiare. Așadar, în vederea calculării perioadei de deținere se consideră că titlurile de valoare și instrumentele financiare sunt înstrăinate/răscumpărate în aceeași ordine în care au fost dobândite, respectiv primul intrat - primul ieșit, pe fiecare simbol.
Pentru determinarea câștigului, valoarea fiscală (adică suma care se deduce din veniturile obținute) se determină prin aplicarea metodei prețului mediu ponderat și include și costurile aferente transferului/operațiunii. Tot ca element de noutate impus de noua modalitate de calcul și declarare a impozitului (de către intermediar), mai menționăm că, în situația tranzacțiilor menționate anterior, pierderile înregistrate din transferul titlurilor de valoare și din operațiuni cu instrumente financiare derivate nu se reportează și nu se compensează, acestea reprezentând pierderi definitive ale contribuabilului.
Obligațiile privind declararea și plata impozitului pe venit, precum și modul de calcul al câștigurilor/pierderilor din transferul titlurilor de valoare, din operațiuni cu instrumente financiare derivate și din transferul aurului de investiții, care nu sunt realizate prin intermediul entităților rezidenți fiscali români sau nerezidenți care au în România un sediu permanent, în calitate de intermediari, rămân aceleași ca în perioada anterioară intrării în vigoare a Legii 142/2022.
În interpretarea textului curent al Legii 142, coroborat cu prevederile articolului 130 ale Codului Fiscal, se poate concluziona că aceste cote noi de impunere s-ar aplica și pentru veniturile obținute din străinătate. Concret, câștigurile din transferuri de acțiuni emise de rezidenți străini, respectiv tranzacționate pe piețe străine (considerate ca fiind venituri din străinătate) ar trebui impuse cu aceleași cote de 1% sau 3%, similar cu câștigurile din transferuri de acțiuni emise de rezidenți români sau tranzacționate în România.
Așadar, începând cu anul 2023, în intepretarea textului curent al Codului Fiscal, modificat prin Legea 142, ar exista două reguli distincte de impozitare, atât pentru veniturile obținute din România, cât și pentru veniturile obținute din străinătate:
- regula stabilită prin articolul 96 din Codul Fiscal, pentru cazul în care tranzacția este efectuată în mod direct de către persoana fizică sau printr-un intermediar care nu este rezident român/nu este nerezident cu un sediu permanent în România. Pentru acest caz, s-ar putea interpreta că se aplică cota de 10%, iar obligațiile de declarare și plată a impozitului vor reveni persoanei fizice, beneficiarul venitului, prin intermediul declarației unice;
- regula stabilită prin articolul 96^1 din Codul Fiscal, pentru cazul în care tranzacția este realizată printr-un intermediar rezident în România/nerezident cu sediu permanent în România. Pentru acest caz, se aplică cotele reduse de impozitare de 1% sau 3%, iar declararea și plata impozitului se face prin reținere la sursă, de către intermediar.