„Pentru salariatul care are raporturi de muncă stabilite anterior datei de intrare în vigoare a prezentei legi (22 octombrie 2022 - n. red.), informațiile suplimentare privind condițiile aplicabile raportului de muncă se comunică de către angajator, la cerere, în maximum 30 de zile lucrătoare de la data primirii solicitării scrise a salariatului. Lipsa unei astfel de solicitări nu exclude aplicarea drepturilor minime stabilite la art. 35 alin. (1), art. 39 alin. (1), art. 40 alin. (2) lit. j), art. 194 alin. (3) și art. 2782 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege”, prevede art. II din Legea nr. 283/2022, care a modificat substanțial Codul muncii.
Astfel, dacă un salariat dorește și depune o cerere în acest sens, angajatorul său are obligația de a-i răspunde. Însă acest răspuns nu trebuie să vină sub forma încheierii unui act adițional care să vizeze aceste informații suplimentare, confirmarea acestui fapt venind chiar din partea Inspecției Muncii.
"Angajatorul nu are obligația de a încheia acte adiționale pentru comunicarea informațiilor suplimentare salariaților care au contractele individuale de muncă aflate în executare la data intrării în vigoare a actului normativ", se arată în răspunsul Inspecției Muncii transmis la o solicitare a avocatnet.ro.
Practic, ce vor avea angajatorii de comunicat, la cerere, angajaților e o informare cu privire la aceste elemente de noutate ce vizează raportul lor de muncă. Informarea nu va putea fi, însă, identică pentru toată lumea, pentru că vorbim de cel puțin un aspect care poate să difere de la un angajat la altul - beneficiile extrasalariale, de pildă.
Important pentru angajator este ca această comunicare a noilor condiții de muncă să se facă în scris și să se poată dovedi îndeplinirea obligației.
Chiar și în lipsa acestei solicitări, după cum se menționează în art. II din Legea 283/2022, drepturile minime prevăzute de Codul muncii se aplică și salariaților cu CIM-uri în derulare, nu doar celor noi, al căror contract de muncă trebuie să cuprindă deja toate noutățile introduse în Codul muncii pe 22 octombrie. Dacă nu s-ar întâmpla asta, am ajunge ca într-o companie să avem două categorii de angajați: una căreia i se aplică un Cod „vechi” al muncii, respectiv drepturi și obligații prevăzute înainte de 22 octombrie, și una căreia i se aplică un Cod „nou” al muncii, adică acela cu toate modificările aduse la data de 22 octombrie. Fără îndoială că aceasta ar fi o discriminare între angajați.
Ce se poate întâmpla dacă angajatorul nu răspunde acestei cereri?
Și efectele neinformării salariatului cu privire la elementele din Codul muncii, prevăzute la art. 19, au fost modificate de Legea 283/2022.
Astfel, dacă angajatorul nu oferă salariatului detalii despre toate elementele prevăzute de Codul muncii, salariatul are posibilitatea de a sesiza și Inspecția Muncii, pe lângă posibilitatea deja prevăzută de a se adresa instanței de judecată pentru a solicita despăgubiri pentru prejudiciul pe care l-a suferit ca urmare a neexecutării de către angajator a obligației de informare.
De asemenea, a fost eliminat termenul de 30 de zile de la data neîndeplinirii obligației, în decursul căruia un salariat se putea adresa instanței, ceea ce înseamnă, așa cum explica Anca Zegrean, Partener și coordonatorul practicii de dreptul muncii în cadrul Biriș Goran SPARL, într-o conferință organizată de avocatnet.ro, că se vor aplica prevederile dreptului comun. Astfel, salariatul are la dispoziție trei ani de la nașterea dreptului de acțiune pentru a cere despăgubiri angajatorului.
În plus, cele două căi de atac pot fi abordate și în același timp, nu una după alta sau doar una dintre ele, cum se putea face anterior.