Angajatorii sunt obligați, mai nou, să-și motiveze refuzul de a accepta cererea angajaților de a munci la distanță

Legea nr. 283/2022 a schimbat inclusiv conținutul noțiunii de programe individualizate de muncă și a venit cu o detaliere a conceptului de muncă flexibilă. Ca atare, art. 118 din Codul muncii ne pune în vedere acum următoarele chestiuni:

• angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă pentru toți salariații, inclusiv pentru cei care beneficiază de concediul de îngrijitor, cu acordul sau la solicitarea acestora, care pot avea o durată limitată în timp;
• orice refuz al unei astfel de solicitări trebuie motivat, în scris, de către angajator, în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea solicitării;
• programele individualizate de muncă presupun un mod de organizare flexibil a timpului de muncă;
• prin mod de organizare flexibil a timpului de lucru se înțelege posibilitatea salariaților de adaptare a programului de lucru, inclusiv prin utilizarea formulelor de muncă la distanță, a programelor de muncă flexibile, programelor individualizate de muncă sau a unor programe de muncă cu timp redus de lucru.

Art. 118 ne spune că angajatorul „poate” stabili, nu că trebuie, dar dacă primește solicitări pentru programe individualizate de muncă de la angajați e obligat să-și motiveze refuzul, iar asta într-un termen destul de scurt - cinci zile lucrătoare. 

Conceptul de „muncă la distanță” apare însă doar în acest articol din Codul muncii, nicăieri altundeva. Practic, ne putem gândi că el se referă și la munca la domiciliu, și la telemuncă, reglementată prin legea sa specială.

Doar că trecerea la telemuncă ori la munca la domiciliu e o chestiune de acord al părților și presupune neapărat o modificare a raportului de muncă - un act adițional la contractul existent. Cât privește telemunca, în mod special, avem o lege întreagă ce stabilește clauze obligatorii în actul de telemuncă, drepturi și obligații specifice, sancțiuni ș.a.m.d.. 

Despre solicitările de a continua sau de a trece în munca de acasă pe care angajatorii nu vor să le accepte am mai discutat recent - de pildă, când am subliniat ideea că nu există un drept la telemuncă, chiar dacă acest mod de lucru a fost folosit o bună perioadă în pandemie. 

Doar că angajatorilor nu le-a fost pus în vedere până acum că trebuie să și motiveze refuzul de a accepta astfel de formule de muncă la distanță. Acum însă Codul muncii prevede această obligație. În cazul telemuncii, dar și al muncii la domiciliu, un motiv de refuz poate fi acela că specificul muncii nu permite aceste formule de lucru. Dar angajatorii se pot folosi și de alte motive pentru a refuza. 

Cel mai important aspect, de altfel similar cu situația cererilor de mutare pe un post cu condiții de muncă mai favorabile, este că angajatorii trebuie să motiveze în scris refuzul și să se asigure că pot dovedi că au făcut-o, la nevoie, dacă se ajunge într-un conflict cu angajatul care a făcut solicitarea.