Primăvara lui 2022 - noutăți cu impact fiscal major
În primăvară a avut loc modificarea Codului fiscal prin Legea 72/2022, care, printre multe alte măsuri, a realizat încadrarea indemnizației de mobilitate în aceeași categorie fiscală cu indemnizațiile de delegare/detașare. Modificarea și-a produs efectele începând cu luna mai. Vorbim, în esență, de o scutire de plata taxelor salariale atât timp cât indemnizația de mobilitate se încadrează în anumite plafoane:
- în țară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizație, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul autorităților și instituțiilor publice, în limita a trei salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat de salariatul care primește indemnizația;
- în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în limita a trei salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat de salariatul care primește indemnizația.
„Plafonul aferent valorii a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat se calculează prin raportarea celor 3 salarii la numărul de zile lucrătoare din luna respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile din perioada de delegare/detașare/desfășurare a activității în altă localitate, în țară sau în străinătate”, este explicat în noua lege, prezența acestui plafon în regimul fiscal al diurnelor fiind complet nouă.
Pentru sumele ce depășesc plafonul maxim netaxabil aplicabil de la caz la caz, angajatorii trebuie să achite la stat atât impozit pe venit (în cotă de 10%), dar și contribuții sociale pentru pensii (25%), sănătate (10%) și contribuția asiguratorie pentru muncă (2,25%). Până la Legea 72, indemnizația de mobilitate nu avea un tratament fiscal special, acesteia aplicându-i-se taxele salariale „standard”, indiferent de cuantumul acesteia.
Util: Șoferilor li se acordă indemnizația de detașare transnațională sau indemnizația de mobilitate?
Modificarea adusă de Legea 72 a fost aplaudată de specialiști. „La nivel național există o confuzie legată de încadrarea salariaților ca având loc de muncă mobil. Concret, în contractul individual de muncă, la secțiunea «Locul muncii» trebuie specificat dacă acesta este fix (cu indicarea adresei) sau mobil, caz în care în contract se va stipula o clauză de mobilitate conform art. 25 din Codul muncii, în temeiul căreia salariatul va beneficia de o indemnizație suplimentară a cărei valoare se stabilește prin negociere între părți. Legislația în vigoare nu prevede criterii clare pentru catalogarea unui loc de muncă ca fiind fix, însă aprecierea se va face prin raportare în concret la atribuțiile specifice funcției, respectiv dacă îndeplinirea acestora constă în «muncă de teren» total sau hibrid - în parte la sediu/punct de lucru și în parte în deplasare, însă cu cea mai mare pondere alocată pe teren.
În realitate, cei mai mulți salariați al căror post este de facto mobil sunt încadrați cu loc de muncă fix, iar deplasările sunt înregistrate drept delegație cu plata indemnizației aferente supusă unui regim fiscal mai favorabil. În același timp, indemnizația de mobilitate suporta același regim de impunere ca salariul de bază. Prin urmare, din considerente financiare, părțile contractului de muncă erau mai motivate să camufleze un loc de muncă mobil ca fiind fix, dar cu numeroase delegații. Odată cu apariția Legii 72/2022, indemnizația de mobilitate se alătură indemnizațiilor de delegare/detașare din punct de vedere al impunerii”, explicau, în primăvară, specialiștii Biriș Goran într-un material dedicat.
În aceeași notă, cei de la Biriș Goran sugerau angajatorilor să pregătească cu atenție contractele de muncă cu încadrarea corespunzătoare a locului muncii ca mobil acolo unde este cazul, întrucât, dincolo de fiscalitate, această chestiune prezintă importanță și din perspectiva SSM, a ținerii evidenței orelor de muncă, a posibilității de sancționare disciplinară și a posibilității de restructurare a posturilor, iar o încadrare greșită (ca fix a unui loc de muncă ce este în realitate mobil) poate genera dificultăți angajatorului.
Vara lui 2022 - alte modificări fiscale
Nici nu terminasem să ne uităm pe prevederile Legii 72, că a și venit un nou act normativ care se referă la lucrătorii mobili. În vară, Guvernul a dat deja faimoasa OG nr. 16/2022, iar între numeroasele sale prevederi regăsim și:
- faptul că prestațiile suplimentare primite de lucrătorii mobili din HG nr. 38/2008 privind organizarea timpului de muncă al persoanelor care efectuează activităţi mobile de transport rutier intră și ele sub umbrela neimpozabilității aplicabile indemnizațiilor de delegare, detașare și mobilitate (plafoane prezentate mai sus);
- vor fi tratate fiscal în mod separat prestațiile suplimentare primite de salariați în baza clauzei de mobilitate, altele decât indemnizațiile de delegare, detașare ș.a. stabilite la art. 76 alin. (2) lit.k) din Codul fiscal; acestea nu vor fi impozabile în limita a 2,5 ori nivelul indemnizației pentru delegare/ detașare stabilit prin HG pentru bugetari, dar vor trebui adunate cu alte venituri primite de angajați (precum beneficiile extrasalariale) și, toate, trebuie să nu depășească 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat; tot ce depășește aceste plafoane (cel individual și cel global) va fi impozitat.
Actualmente, la veniturile salariale și asimilate salariilor, Codul fiscal nu impune un plafon lunar prin raportare la salariul angajatului pentru încadrarea beneficiilor extrasalariale la un regim fiscal preferențial, ci stabilește pentru fiecare tip de venit în parte în ce măsură este sau nu neimpozabil.
Aceste noutăți se aplică abia începând cu ianuarie 2023. Am urmărit parcursul ordonanței în Parlament, unde ea trebuie aprobată sau respinsă prin lege, ca toate celelalte ordonanțe și a fost aprobată, dar cu mici modificări. Parlamentarii nu au adus însă nicio completare pe regimul modificărilor pentru lucrătorii mobili, ca atare, ce regăsim acum în ordonanță va rămâne valabil și după ce legea ei de aprobare apare în Monitorul Oficial.
Toamna lui 2022 - modificări pe Codul muncii
Prin modificarea Codului muncii prin Legea nr. 283/2022, pe lângă informarea privind posibilitatea ca salariatul să-și desfășoare activitatea în diferite locuri de muncă, în art. 17 alin. (3) lit. b) regăsim și obligația angajatorului de a preciza dacă deplasarea între acestea este asigurată sau decontată.
Astfel, pe lângă discuția privind natura locului de muncă și specificul sau posibilitatea unor deplasări, angajatorii mai trebuie să-și informeze angajații și să le treacă în contractele de muncă și dacă le suportă cheltuielile generate de deplasare. Pentru angajații mobili, pe lângă clauza specifică de mobilitate, care în continuare trebuie pusă dacă e cazul de mobilitate a locului de muncă, angajatorii nu ar trebui să înțeleagă din această modificare recentă că obligațiile lor se rezumă la suportarea acestor cheltuieli de deplasare și atât.