Ce se poate face atunci când, pentru clădire și teren, unei firme i se cere să achite impozite în două localități diferite

Ca o regulă generală, Codul de procedură fiscală reglementează că în cazul în care se ivește un conflict cu privire la delimitarea teritorială între două sau mai multe unități administrativ-teritoriale și/sau subdiviziuni administrativ-teritoriale ale municipiilor, cu privire la aceeași materie impozabilă, până la clarificarea conflictului, firma datorează impozitele și taxele locale aferente materiei impozabile la bugetul local al unității administrativ-teritoriale sau subdiviziunii administrativ-teritoriale în a cărei evidență era înscrisă materia impozabilă până la apariția conflictului.

Celelalte organe fiscale locale nu au dreptul să perceapă impozite și taxe locale până la soluționarea conflictului. 

Impozitele și taxele locale plătite de firmă rămân venit al bugetului local la care au fost plătite, chiar dacă după soluționarea conflictului dreptul de impunere aparține altui organ fiscal local. În acest caz, dreptul de impunere revine noului organ fiscal local competent, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a soluționat conflictul.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 455, art. 463 și art. 494 din Codul fiscal, orice firmă care are în proprietate o clădire sau teren datorează impozit pe acel bun, iar acesta se face venit la bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe raza căruia este situat bunul.

Speță: cum s-a soluționat amiabil un conflict de competență între două localități

Prezentarea speței. Municipiul X a chemat în judecată Comuna Y, solicitând să se dispună obligarea Comunei Y la transmiterea dosarului fiscal al unei firme, sistarea impozitării bunurilor imobile deținute de persoana juridică menționată anterior începând cu data de 1 ianuarie 2021, precum și virarea în contul Municipiului X a sumelor încasate cu titlu de impozit datorate de firmă, ulterior datei de 29 mai 2017.

În anul 2018, organul fiscal local de la nivelul Municipiului X a realizat verificarea bunurilor imobile aparținând unei firme la oficiul de cadastru și publicitate imobiliară. În acest sens, compartimentul de specialitate al Municipiului X a solicitat prin intermediul unei adrese informații cu privire la bunurile imobile deținute de firmă. Ca urmare a acestei solicitări, oficiul de cadastru și publicitate imobiliară a emis o adresă prin care a comunicat bunurile imobile deținute de societatea menționată pe raza administrativ-teritorială a Municipiului X, respectiv teren arabil cu suprafața de 1.197 mp și construcții înscrise în cartea funciară.

În aceste condiții, organul fiscal local a emis o adresă prin intermediul căreia a invitat firma la sediul instituției în vederea clarificării situației sale fiscale. Societatea menționată anterior a refuzat să ofere răspunsuri la solicitările organului fiscal referitoare la situația fiscală a acesteia, drept pentru care, în temeiul art. 95 alin. (2) și art. 107 din Codul de procedură fiscală, s-a procedat la stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale, fiind emisă decizia de impunere privind stabilirea obligațiilor fiscale din data de 3 mai 2018.

Drept urmare, societatea a acționat în instanță Municipiul X, solicitând anularea deciziei de impunere. În acest dosar de judecată, Curtea de Apel a hotărât prin Decizia nr. 104/25.09.2018, rămasă definitivă, că ,,începând cu data de 29.05.2017 limitele stabilite prin procesele verbale de delimitare au devenit oficiale, urmând a produce efecte până la aprobarea  delimitării prin lege”, stabilind că ,,data de 29.05.2017 este cea de la care Municipiul X poate pretinde achitarea impozitelor și taxelor locale firmei respective.

În anul 2019, organul fiscal local de la nivelul Municipiului X a emis o nouă decizie de impunere privind stabilirea obligațiilor fiscale în data de 20 februarie 2019, contestată de firmă în cadrul unui alt dosar de judecată. În ciuda faptul că tribunalul competent, prin Sentința nr. 111/20.02.2020, a reconfirmat dreptul de impunere al Municipiului X, în faza de recurs, Curtea de Apel, prin intermediul Deciziei nr.  551/2020, a anulat actul administrativ-fiscal, motivând dubla impozitare a persoanei juridice. 

În anul 2020, având în vedere situația fiscală creată, respectiv refuzul persoanei juridice în cauză de a declara și a achita impozitele și taxele locale aferente bunurilor situate pe raza administrativ-teritorială a Municipiului X la organul fiscal local competent, s-a transmis către Comuna Y o adresă prin care s-a solicitat transmiterea dosarului fiscal al operatorului economic și sistarea impunerii acesteia începând cu data de 1 ianuarie 2021. Astfel, Comuna Y a răspuns solicitării remise de Municipiul X prin intermediul unei adrese din care reiese refuzul de a soluționa în mod favorabil solicitarea, motivând în acest sens că hotărârile menționate mai sus nu îi sunt opozabile, actele administrativ-fiscale fiind anulate ca urmare a nemotivării acestora.

Analiza speței. Având în vedere cele expuse mai sus și, de asemenea, ținând cont de prevederile legale menționate anterior, atenționăm că dispozițiile art. 43 alin. (3) din Codul de procedură fiscală prevăd că, în cazul în care se ivește un conflict cu privire la delimitarea teritorială între două sau mai multe unități administrativ-teritoriale cu privire la aceeași materie impozabilă, până la clarificarea conflictului contribuabilul datorează impozitele și taxele locale aferente materiei impozabile la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în a cărei evidență erau înscrise bunurile impozabile până la apariția conflictului. Celelalte organe fiscale locale nu au dreptul să perceapă impozite și taxe locale până la soluționarea conflictului.

În situația în care, în urma soluționării conflictului, teritoriul disputat este atribuit celeilalte unități administrativ-teritoriale, firma va datora impozitele și taxele aferente materiei impozabile în cauză, bugetului local al acesteia, începând cu data 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a soluționat conflictul. Impozitele și taxele achitate de firmă rămân venit la bugetul local la care au fost plătite, acestea nu se restituie și nu se transferă bugetului unității administrativ-teritoriale căreia i-a fost atribuită suprafața de imobil disputată.

Față de acestea, raportat la cazul în discuție, precizăm că, în situația în care o persoană juridică, în speță firma, deține bunuri imobile constând în teren si construcții, iar imobilele se află în disputa dintre două unități administrativ-teritoriale, respectiv comuna Y și Municipiul X, și ambele unități administrativ-teritoriale pretind că bunurile imobile se află în raza lor teritorială, pentru ca persoana juridică în cauză să nu fie subiect al disputei dintre acestea, aceasta va plăti impozitul la unitatea administrativ-teritorială în a cărei evidență erau imobilele până la apariția litigiului, respectiv la Comuna Y.

În concluzie, considerăm că, după ce litigiul se va soluționa de către autoritatea sau instituția publică competentă sau de către o autoritate judiciară, iar prin decizia sau hotărârea judecătorească definitivă se va decide că imobilele se află situate în raza teritorială a uneia din cele două unități administrativ-teritoriale, firma va plăti impozitul la bugetul local al localității hotărâte prin sentința instanței, respectiv fie va continua să datoreze impozit la bugetul local al Comunei Y, fie va plăti impozit la bugetul local al Muncipiului X, începând cu data 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a soluționat conflictul.