Modificările recente de procedură fiscală vor aduce, din 2026, o obiectivitate mai mare în controalele ANAF

Înainte de orice, din modificările aduse de OUG 188/2022 la Codul de procedură fiscală reiese că autoritățile se vor baza, aproape în totalitate, pe analiza de risc automatizată. Asta înseamnă că selecția contribuabililor pentru verificări și verificările în sine vor fi mult mai obiective decât în prezent, când autoritățile încă mai au un așa-zis „spațiu de manevră”. În plus, se prevede că planurile de controale vor fi făcute de la nivel central.

„Avem, acum, o prevedere legală care vine și spune că stabilirea contribuabililor și stabilirea planului de control se face exclusiv pe baza analizei de risc - unu la mână. Și, doi la mână, faptul că această analiză de risc și această selectare a contribuabililor (practic, planul de control) se va face la nivel central. Ceea ce înseamnă că marja de manevră sau de discreție pe care o au organele teritoriale ale ANAF în a-și stabili singure planurile de control (pe cine, când, cum și de ce) dispare. Tot acest ansamblu de schimbare a modalității de selectare a contribuabililor pentru inspecție va intra în vigoare la 1 ianuarie 2026.

De ce spuneam că este o chestiune bună? În primul rând, în momentul în care ai o analiză de risc și ai o lege care îți spune foarte clar că selectarea contribuabililor se face pe baza analizei de risc, în principiu discutăm despre o obiectivitate un pic mai mare. Dispare arbitrarul, dispare marja de manevră personală - de principiu, cel puțin. Doi la mână, discutăm despre niște criterii care sunt stabilite de lege. (...)”, a lămurit, la o conferință fiscală organizată joi de avocatnet.ro, Călin Stan, Avocat la Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL.

De ce am scris că verificările se vor baza aproape în totalitate pe analiza de risc? Pentru că Guvernul a stabilit, totuși, că vor putea exista în continuare și controale la contribuabili aleși aleatoriu. Doar că acestea vor fi limitate. În privința inspecțiilor fiscale și a verificărilor situației fiscale personale, cel puțin, avem o limită clară - verificările aleatorii vor putea viza maximum 10% dintre contribuabilii aleși într-un an calendaristic pentru controale. Orice depășire a acestei limite va însemna, cel puțin teoretic, sancționarea inspectorilor vinovați.

„S-a stabilit în mod expres, în Codul de procedură fiscală, faptul că va fi o abatere disciplinară dacă se depășește acest procent de 10% de selectare aleatorie pentru inspecție. Ceea ce înseamnă că, cu siguranță, cel puțin 90% dintre toate inspecțiile fiscale se vor desfășura având la bază această analiză de risc făcută la nivel central pe baza unor criterii obiective și fără alte imixtiuni la mijloc”, a punctat avocatul.

Altă chestiune importantă este că fiecare contribuabil va putea să afle, la cerere, ce grad de risc fiscal i s-a alocat în urma analizei de risc. În acest fel, cel puțin teoretic, companiile vor ști ce au de făcut pentru a avea un risc cât mai mic.

„Tot printre aceste prevederi legale care vor intra în vigoare de la 1 ianuarie 2026 se regăsește una foarte importantă, din punctul nostru de vedere, și anume aceea că, la cerere, contribuabilul va putea să afle care este gradul de risc pe care-l are. Respectiv în ce clasă și subclasă de risc se clasifică. De ce este important? Pentru că, în funcție de clasa și subclasa de risc în care te regăsești, riști, mai mult sau mai puțin, să fii subiect de inspecție fiscală. Ceea ce înseamnă că va fi de foarte mare interes pentru contribuabil să fie la curent, în permanență, cu clasa și subclasa de risc în care se află, tocmai ca să-și poată face o analiză corectă și coerentă a riscului pe care-l are de inspecție fiscală”, a declarat Călin Stan.

Vorbim, în esență, de acel sistem de clasificare și administrare a contribuabililor în funcție de riscul fiscal, ce urmează să devină operațional în ianuarie 2026. În prezent, așa cum s-a stabilit în Codul de procedură fiscală încă din 2019, sistemul de clasificare și administrare a contribuabililor în funcție de riscul fiscal are nevoie, teoretic, de mai multe ordine ale ANAF pentru a fi complet:

• clasele principale de risc (risc mic, mediu, ridicat - prevăzute de Cod) trebuie dezvoltate în subclase de risc;
• criteriile generale de risc (prevăzute tot de Cod) trebuie dezvoltate în subcriterii de risc;
• trebuie să existe și proceduri de stabilire a subclaselor și a subcriteriilor de risc;
• pe deasupra, este nevoie și de proceduri de administrare corespunzătoare fiecărei clase sau subclase de risc.

Până acum, ANAF a stabilit numai una dintre componentele de legislație secundară - subcriteriile de risc fiscal. Celelalte componente încă n-au apărut nici măcar în dezbatere publică. Dar, teoretic, e timp destul până în 2025 pentru a le reglementa.

„Ce sper este că nu se va ajunge la modificarea și la prelungirea acestui termen de intrare în vigoare a acestor dispoziții și că acesta o să rămână 1 ianuarie 2026. Pentru că asta înseamnă că, începând cu 1 ianuarie 2026, putem avea așteptarea rezonabilă că inspecțiile se vor desfășura pe această nouă paradigmă - evident, având la bază și toată tehnica din spate care să poată să faciliteze selecția și analiza efectivă”, a conchis avocatul de la Băncilă, Diaconu și Asociații.