Până acum, întreprinderile stabilite pe teritoriul unui stat membru UE sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene care, în cadrul prestării de servicii transnaţionale, detaşau pe teritoriul României salariaţi au fost obligate, în cazul în care nu au reprezentant legal pe teritoriul României, să desemneze pe unul dintre salariații detașați aici ca persoană de legătură în relaţia cu organele de control - și căruia îi revin, astfel, obligațiile reprezentantului legal cerute de HG 337.
„(...) în opinia Comisiei Europene, dispoziția națională implică faptul că aceste obligații pot fi îndeplinite numai de un lucrător detașat sau de reprezentantul legal al întreprinderii în România. Or, o astfel de cerință ar putea împiedica prestarea de servicii, deoarece ar putea obliga angajatorul să detașeze un lucrător separat pentru a îndeplini obligațiile persoanei de contact sau să detașeze ori să stabilească un reprezentant legal în România. Totodată, Comisia Europeană consideră că obligația de a furniza informații cu privire la reprezentantul angajatorului în declarație poate fi considerată justificată numai în cazul în care un astfel de reprezentant este deja numit în conformitate cu legislația statului membru de origine, adică în cazul în care angajatorul nu trebuie să numească un reprezentant pentru a îndeplini această obligație”, prevede expunerea de motive care a însoțit HG 302/2023.
Ca urmare a dialogului purtat cu Comisia Europeană (normele reprezintă transpunerea prevederilor unei directive europene, motiv pentru care Comisia a revizuit modul în care ele au fost transpuse), HG 337 a trebuit modificată astfel încât să rezulte clar că obligația întreprinderii străine este de a desemna o persoană care să bifeze obligațiile legale, mai exact:
„Persoana desemnată de către o întreprindere prevăzută la art. 3 lit. a) din Lege, să asigure legătura cu autoritățile competente din România, are obligația de a pune la dispoziția inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora, documentele necesare realizării controlului privind respectarea condițiilor de muncă prevăzute la art. 6 din Lege” (Legea 16/2017, mai exact).
Textul de lege nu se mai referă, așadar, nici la reprezentantul legal, nici la un eventual salariat, ci lasă în picioare doar obligația de a desemna o persoană - oricare.
Refuzul persoanei desemnate de a pune la dispoziția inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora, documentele necesare controlului privind respectarea condițiilor de muncă reprezintă contravenție și se sancționează cu o amendă de la 5.000 la 9.000 de lei.