UPDATE: Eșalonarea clasică și eșalonarea simplificată au fost modificate semnificativ prin OUG

OUG 20/2023 a fost publicată în Monitorul Oficial și este în vigoare din 6 aprilie 2023. Aceasta vine cu o înăsprire a regulilor eșalonărilor la plată reglementate de Codul de procedură fiscală - o măsură necesară, conform autorităților, pentru a îmbunătăți colectarea datoriilor fiscale la bugetul de stat.

Schimbările se aplică cererilor de eșalonare (dar și cererilor de modificare/menținere a eșalonării) depuse după intrarea în vigoare a ordonanței. Dar există și unele reguli tranzitorii detaliate la articolul III din ordonanță - acestea vizează, în esență, eșalonările la plată aflate în derulare/care și-au pierdut valabilitatea la data de 6 aprilie 2023, dar și situațiile în care s-au depus/se depun în perioada următoare cereri de modificare/menținere a eșalonărilor.

Eșalonarea clasică

Mecanismul este mai greu de accesat fără garanții (art. I, pct. 1, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 11). Anterior, datornicii care nu constituiau garanții puteau accesa eșaloarea clasică numai pentru cel mult șase luni, fără alte detalieri. De-acum, eșalonarea pe jumătate de an este posibilă numai pentru cei care nu dețin bunuri (care, automat, nu pot constitui garanții nici dacă vor) sau care, chiar dacă dețin bunuri, pot constitui garanții într-un cuantum mai mic de 50% față de datoriile restante ce vor fi eșalonate. În rest, pentru accesarea eșalonării pe maximum cinci ani, este nevoie de garanții într-un cuantum de peste 50% față de datoriile restante ce vor fi eșalonate. Totodată, a fost eliminată excepția de la constituirea garanțiilor ce se aplica pentru obligațiile fiscale de până la 5.000 de lei (persoane fizice), 10.000 de lei (asocieri fără personalitate juridică) sau 20.000 de lei (persoane juridice).

Schimbări la datoriile acoperite de mecanism (art. I, pct. 2, 3, 10, art. III). Pe de o parte, pentru obligațiile fiscale ce reprezintă accize nu se mai poate aplica eșalonarea clasică. Astfel, o nouă condiție pentru menținerea eșalonării este achitarea accizelor nestinse la data comunicării deciziei de eșalonare, în maximum 30 de zile de la comunicare. Pe de altă parte, au fost incluse în mecanism obligațiile care reprezintă fonduri europene sau fonduri publice naționale aferente fondurilor europene (anterior erau excluse în mod expres).

Modificarea eșalonării și menținerea acesteia, permise doar o dată pe an (art. I, pct. 11, 14, art. III). Spre deosebire de regulile vechi, ce permiteau modificarea eșalonării clasice de cel mult două ori într-un an calendaristic, acest drept a fost limitat, mai nou, la o singură cerere pe an. La fel este în cazul menținerii unei eșalonări a cărei valabilitate a fost pierdută în anumite condiții - o singură solicitare pe an în loc de două.

O facilitate la plata dobânzii pentru cei fără bunuri, eliminată (art. I, pct. 13). Pentru datoriile fiscale eșalonate, companiile și persoanele fizice trebuie să achite o dobândă, aceasta fiind stabilită pentru fiecare rată din grafic. Această regulă generală se aplică de-acum și pentru datornicii care nu dețin bunuri, pentru care dobânda se stabilea anterior la finalizarea eșalonării sau la pierderea valabilității eșalonării.

Eșalonarea simplificată

Schimbări și aici la datoriile acoperite de mecanism (art. I, pct. 15, 16, 17, art. III). Pe de o parte, în cazul eșalonării simplificate, au fost excluse din mecanism atât accizele, cât și impozitele și contribuțiile sociale obligatorii cu reținere la sursă (sau reținute prin stopaj la sursă) și taxele aferente activităților din domeniul jocurilor de noroc. În același timp, pentru menținerea eșalonării, s-a stabilit că aceste datorii nestinse la data comunicării deciziei de eșalonare trebuie achitate în cel mult 30 (accizele și taxele aferente activităților din domeniul jocurilor de noroc), respectiv 60 (impozitele și contribuțiile sociale) de zile de la comunicare. Pe de altă parte, pot fi eșalonate de-acum obligațiile care reprezintă fonduri europene sau fonduri publice naționale aferente fondurilor europene.

Modificarea eșalonării și menținerea acesteia, permise doar o dată pe an (art. I, pct. 18, 21, art. III). Spre deosebire de regulile anterioare, ce permiteau modificarea eșalonării simplificate de cel mult două ori în perioada de valabilitate, acest drept a fost limitat, de asemenea, la o singură modificare. La fel este în cazul menținerii unei eșalonări a cărei valabilitate a fost pierdută în anumite condiții - o singură solicitare în loc de două.

Dobândă dublă pentru datoriile eșalonate pe termen scurt (art. I, pct. 20, art. III). Înainte, pe perioada pentru care se acorda o eșalonare, pentru obligațiile fiscale eșalonate, se datorau și se calculau dobânzi la un nivel de 0,01% pentru fiecare zi de întârziere. Această dobândă a fost dublată la 0,02% pe zi. Prin excepție, în cazul eșalonărilor acordate pentru obligațiile fiscale rezultate din titlurile de creanță emise de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene, dobânzile se calculează conform OUG 66/2011. Dublarea dobânzii se aplică inclusiv celor care au eșalonări în derulare în prezent.

Nu mai este posibilă „cumularea” eșalonării simplificate cu una clasică (art. I, pct. 22). Până acum, companiile și persoanele fizice puteau avea, concomitent, atât o eșalonare clasică, cât și una simplificată. Această regulă a fost eliminată în mod expres de către Executiv.

Notă: Schimbările la cele două mecanisme ale eșalonării la plată sunt detaliate în articolele din secțiunea specială de aici.