avocatnet.ro 
1. Două contracte cu normă întreagă la același angajator
La un calcul simplu, înseamnă 16 ore de muncă zilnic prestate de un angajat pentru același angajator și chiar dacă nu vorbim de suprapunerea programului de lucru, ne lovim de dispozițiile ce reglementează timpul de muncă și cel de repaus care nu ne permit în niciun caz prestarea de 16 ore de muncă zilnic, în total, 80 de ore de muncă săptămânal. Mai mult, așa cum se arăta în acest material, nici aplicația Revisal nu permite înregistrarea celui de-al doilea contract cu normă întreagă la același angajator.
Notă: În noua versiune Revisal, disponibilă în curând, Inspecția Muncii arată că urmează să fie posibilă înregistrarea în Revisal a mai multor contracte cu normă întreagă între aceleași părți, dar numai unul să fie activ, celelalte suspendate.
2. Două contracte la același angajator - unul cu normă întreagă, unul cu normă parțială
Cumulul de raporturi de muncă între aceeași persoană fizică și același angajator nu este interzis. „Salariatul care are două contracte individuale de muncă la același angajator trebuie să aibă funcții diferite și să lucreze, în baza ambelor contracte, în intervale orare diferite, cel mult 12 ore/zi”, explica acum ceva vreme Inspecția Muncii, continuând apoi cu lămurirea privind repausul necesar între două zile de muncă: „Cel puţin 12 ore consecutive. Prin excepție, în cazul muncii în schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore între schimburi”.
În 2021, Curtea de Justiție a UE sublinia că că în cazul în care un lucrător a încheiat mai multe contracte de muncă cu același angajator, perioada minimă de repaus zilnic se aplică contractelor considerate în ansamblul lor, iar nu fiecăruia dintre contracte luate în considerare în mod separat.
Așadar, atâta vreme cât: a) nu se suprapun perioadele de lucru ale din cele două contracte și b) se respectă normele privind repausul, nu ar trebui să existe probleme pentru angajator.
Art. 35 (1) din Codul muncii: „Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiți sau la același angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, fără suprapunerea programului de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea. Niciun angajator nu poate aplica un tratament nefavorabil salariatului care își exercită acest drept”.
Util: Zece aspecte pe care trebuie să le cunoști în privința repausului săptămânal
3. Pluralitatea de contracte cu normă parțială la același angajator
Aproape la fel ca în situația de mai sus, angajatorul trebuie să aibă în vedere nesuprapunerea programelor de lucru, precum și repausul minim prevăzut de lege.
Reamintim că, potrivit Codului muncii, salariații au dreptul între două zile de muncă la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive (în cazul muncii în schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore între schimburi), iar durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.
Pluralitatea de contracte la angajatori diferiți
După modificarea art. 35 din Codul muncii, toamna trecută, respectiv introducerea prevederii cu nesuprapunerea programelor de lucru în cazul pluralității de contracte de muncă în persoana aceluiași angajat, mulți angajatori și-au pus problema ce s-ar putea întâmpla în cazul unor controale știind că au astfel de angajați. În fapt, așa cum ne-au confirmat și cei de la Inspecția Muncii, nu există sancțiune pentru angajatul care nu respectă art. 35 (1) din Codul muncii, iar pentru angajator cu atât mai puțin pentru că nu are putere de decizie asupra altor raporturi de muncă pe care un angajat sau altul le are cu alți angajatori. Totodată, nu există permisă restricționarea încheierii de alte contracte de muncă cu alți angajatori, iar solicitările privind existența altor contracte în derulare sunt, printre altele, o prelucrare inutilă de date personale ale angajaților.
Așadar, art. 35 (1) devine relevant pentru angajator doar dacă al doilea contract este încheiat tot cu acesta.
algal13
Comentarii articol (1)