avocatnet.ro 
Lucrătorul cultural profesionist este, așa cum îl definește OUG nr. 21/2023, „autorul sau artistul interpret şi executant, aşa cum sunt aceştia definiţi în Legea nr. 8/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi/sau persoana fizică ce desfăşoară o activitate culturală de suport sau auxiliară, dintre cele enumerate în anexă, care s-au înregistrat, ca atare, în scop fiscal, pentru o durată de trei ani”.
Nu orice artist, interpret sau orice altă persoană ce desfășoară o activitate de interpretare, de editare a unei reviste, de producție cinematografică, design specializat, consultanță în comunicare sau alt tip de activitate enumerat în anexa acestei ordonanțe este automat considerat lucrător cultural profesionist (pe scurt, LCP).
Statutul de LCP este unul dobândit, așadar, ca urmare a bifării unor condiții, iar dobândirea acestui statut nu este impusă. Nu poate avea acest statut un angajat cu contract de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată - adică nu poate fi simultan și angajat, și LCP. Dar după ce se termină contractul de muncă, statutul poate fi dobândit.
„Lucrător cultural profesionist nu poate fi o persoană fizică care exercită o profesie reglementată sau liberală, care este funcționar public sau care își desfășoară activitatea de natură culturală sub forma prestării unei munci salariate desfășurate în temeiul unui contract individual de muncă”, scrie, mai exact, în OUG 21.
Care sunt, în mare, condițiile impuse de lege pentru dobândirea acestui statut:
- activitatea prestată în mod concret să fie una dintre activitățile listate în anexă; concret, e vorba de CAEN-urile 5811, 5814, 5911, 5912, 5913, 5914, 5920, 5913, 5914, 5920, 7410, 7430, 7021, 7490, 8230, 8552, 9001, 9002, 9003, 9004, 9101, 9102, 9103;
- solicitantul trebuie să fi realizat, în anul fiscal anterior solicitării de înregistrare, cel puţin 50% din veniturile supuse impozitului pe venit, cumulat, din: venituri din cesiunea drepturilor de autor sau a drepturilor conexe, activităţi independente din categoria celor enumerate în anexă, contracte individuale de muncă pe durată determinată, pentru activităţi culturale şi în domeniul cultural, ajunse la termen până la data depunerii cererii de înregistrare; practic, asta înseamnă că cei la început de carieră nu pot dobândi statutul de LCP; întrucât Guvernul a impus aici obținerea anterioară de venituri din activități cultural, cei care se înscriu în registrul special trebuie să facă dovada, cu hârtie de la Fisc, că măcar 50% din veniturile lor pe anul trecut au fost din activități culturale; în calcul nu intră veniturile obţinute de persoana fizică din exploatarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe dobândite prin cesiune sau moştenire şi nici din cesiunea dreptului de autor pentru opere ştiinţifice sau pentru programe de calculator.
Înregistrarea ca LCP este valabilă pe o durată de trei ani fiscali consecutivi, termen care începe să curgă de la data înregistrării în registru. După acești trei ani, se poate prelungi înregistrarea ca LCP, dar cu condiția ca în acei trei ani să fi obținut în medie măcar jumătate din venituri din activități ca LCP. Altfel, se poate cere o nouă înregistrare în anul următor. În schimb, se pot face oricâte reînnoiri pe câte trei ani, fără o limitare impusă.
Statutul de salariat poate suspenda înregistrarea ca LCP
Așa cum spuneam mai sus, LCP nu poate fi și angajat în același timp. Dacă LCP are oportunitatea de a încheia un contract de muncă pe perioadă determinată, atunci statutul său ca LCP va fi suspendat, iar perioada rămasă din cei trei ani va curge în continuare după ce acel raport de muncă se termină.
În schimb, dacă LCP are oportunitatea de a încheia un contract de muncă pe perioadă nedeterminată, statutul său încetează de drept. Practic, dacă ulterior ajunge din nou în situația de a nu mai avea un contract de muncă, e necesară parcurgerea din nou a procedurii de înregistrare ca LCP.
Contractele și declararea veniturilor
Concret, pentru că nu poate încheia contracte de muncă, LCP va avea la dispoziție două tipuri de contracte, aplicabile de la caz la caz:
- contracte de cesiune a drepturilor patrimoniale, în temeiul Legii nr. 8/1996; este o convenţie prin care autorul sau titularul drepturilor patrimoniale de autor transmite totalitatea sau o parte a drepturilor sale patrimoniale asupra unei opere către o altă persoană, de regulă, în schimbul unui preţ.
- contracte de desfăşurare a activităţii culturale.
Dacă cel dintâi este deja cunoscut în domeniul cultural, cel de-al doilea tip de contract este introdus prin chiar OUG 21/2023: „Contractul de desfăşurare a activităţii culturale reprezintă convenţia încheiată pentru o durată determinată între un beneficiar al activităţii culturale şi lucrătorul cultural profesionist, care are ca obiect desfăşurarea unei activităţi culturale”. Veniturile obținute în baza acestor contracte vor fi considerate venituri din activităţi independente.
Și într-un caz, și în altul, LCP va trebui să depună declarația unică și să-și declare și fiscalizeze veniturile - dar nu pentru plata impozitului pe venit, ci doar pentru plata contribuțiilor sociale.
Impozitul datorat de LCP pentru veniturile realizate din contracte de desfăşurare a activităţii culturale se reţine la sursă de către plătitorul de venit la momentul plăţii veniturilor şi reprezintă impozit final, prevede ordonanța.
Avantaje pentru LCP și câteva lămuriri
Perioada în care persoana fizică a fost înregistrată ca LCP reprezintă vechime în muncă şi în specialitate, potrivit recentei ordonanțe. Dar asta nu e tot. LCP vor avea dreptul
de participare şi reprezentare colectivă pentru ameliorarea condiţiilor de muncă şi libertatea de acţiune în apărarea drepturilor, dreptul de a constitui sau de a adera la o asociaţie profesională sau dreptul la consultare sau schimb de informații.
Guvernul a dorit ca LCP să fie asigurați pentru concedii medicale, stabilindu-se că plătitorii de venituri vor datora contribuția asiguratorie de muncă pentru aceștia: „Plătitorii de venit ai lucrătorilor culturali profesionişti datorează o contribuţie asiguratorie reprezentând 1% din valoarea fiecărui contract încheiat cu un lucrător cultural profesionist”.
De asemenea, LCP vor avea dreptul la indemnizații de șomaj, în anumite condiții. „Lucrătorul cultural profesionist care încheie un contract cu o instituţie de spectacole sau concerte şi nu are domiciliul în localitatea unde instituţia îşi desfăşoară activitatea poate primi din bugetul instituţiei o sumă lunară forfetară neimpozabilă, în cuantum de până la 50% din salariul mediu net pe economie, pentru a-şi asigura cazarea, pe toată durata contractului”, mai prevede ordonanța.
„În sprijinul dezvoltării carierei profesionale a lucrătorilor culturali profesionişti, autorităţile administraţiei publice locale pot acorda acestora, în condiţiile legii, pe un termen care nu poate depăşi 60 de zile într-un interval de 12 luni, pentru fiecare beneficiar, dreptul de utilizare a sălilor de spectacole şi concerte sau a altor spaţii, aflate în proprietatea publică sau privată a unităţii administrativ-teritoriale şi în administrarea unor instituţii publice, în scopul desfăşurării unor activităţi de pregătire profesională, cum ar fi, dar fără a se limita la acestea, repetiţii, exerciţii, ateliere, cursuri”, mai prevede, printre altele, recenta ordonanță.
Desigur, forma finală a ce avem acum în față ca reglementare a LCP o vom ști după ce ordonanța trece și prin Parlament. Prin legea de aprobare, senatorii și deputații vor putea aduce (și e de așteptat să o facă) modificări semnificative pe actul care a fost adoptat de Guvern.
Cert e că statutul LCP nu va reprezenta o formă exclusivă de lucru pentru cei din domeniul cultural. Statutul de LCP va fi doar o altă alternativă de lucru pentru aceștia, care să-i apropie o idee mai mult de statutul de salariat - din perspectiva unor drepturi, așa cum arătam mai sus. Totodată, statutul de LCP ar putea permite o colaborare a lucrătorului cu un singur plătitor de venituri, fără riscul ca cei de la Fisc să reconsidere situația ca fiind una de dependență - așa cum o face cu un PFA care lucrează doar cu o companie, unde Fiscul reconsideră veniturile din activități independente ca venituri din activități dependente, impunând plata taxelor salariale în consecință, situație din care au de suferit atât compania, cât și PFA-ul.
juridic sibfest 
Popa Adrian
Comentarii articol (0)