UPDATE: Propunere respinsă la Senat: Cupoane de formare profesională ca ajutor pentru angajatorii ce cumpără cursuri de la furnizori agreați

Propunerea legislativă privind acordarea cupoanelor pentru formarea profesională a angajaţilor a fost înregistrată în primăvara acestui an la Senat, iar unul dintre semnatarii săi este chiar fost ministru al muncii. În urma votului de marți, Senatul a votat pentru respingerea propunerii, însă nu are ultimul cuvânt asupra propunerii, ci deputații îl au. 

Consiliul Economic și Social a avizat favorabil propunerea, cu mici propuneri de îmbunătățire. În schimb, Consiliul Concurenței a atras atenția că avem de-a face cu o propunere privind un ajutor de stat, ceea ce înseamnă completarea acesteia în consecință, întrucât în forma sa actuală nu întrunește reglementările necesare.

Înainte de a trece la conținutul proiectului, reamintim că legea stabilește că toți angajatorii sunt obligați să asigure formare profesională angajaților lor. Ce diferă de la un angajator la altul e doar periodicitatea îndeplinirii acestei obligații.

Ce prevede propunerea? Simplu: o schemă de ajutor de stat accesibil angajatorilor pentru facilitarea participării angajaţilor la programe de formare profesională, prin acordarea unor cupoane de formare pentru achiziţionarea de servicii de formare profesională.

Schema ar fi accesibilă tuturor angajatorilor societăți comerciale (deci nu și altor entități care angajează ce nu sunt constituite în baza Legii 31/1990 - de exemplu, PFA), indiferent de dimensiune - microîntreprindere, întreprindere mică, mjlocie sau mare. 

„Pe baza sprijinului financiar primit, angajatorii pot achiziţiona servicii de formare profesională:

i. cu recunoaştere naţională (iniţiere/perfecţionare/specializare/calificare sau recalificare de nivel 1, 2, 3 şi respectiv 4) în conformitate cu prevederile OG 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, cu modificările şi completările ulterioare

ii. servicii de formare cu recunoaştere la nivel de întreprindere”, prevede propunerea.

Astfel, în funcție de nivelul de calificare/recalificare, cursul de calificare ar putea să aibă un cost maxim situat între 2.420 de lei și puțin peste 9.600 de lei. 

„Valoarea nominală a fiecărui cupon de formare este egală cu intensitatea ajutorului stabilită conform art. 7 înmulţită cu numărul de angajaţi şi valoarea maximă a serviciilor de formare stabilite conform alin. (1), în funcţie de tipul de formare/nivelul de calificare”, scrie în propunere.

„Intensitatea ajutorului” nu va putea depăși 50% din costul programului de formare, dar va putea fi majorată până la 70% în anumite condiții (pentru angajații cu handicap sau lucrătorii defavorizați, de pildă).

Totodată, cupoanele de formare nu vor putea fi folosite decât la furnizorii agreați de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. 

De ce e nevoie de această schemă de ajutor? „Piaţa muncii este într-o continuă schimbare. în anumite domenii şcoala nu ţine pasul cu nevoile şi aşteptările din piaţa muncii. Iar angajatorii pot fi cu un pas în faţa noilor provocări, dacă le dăm o mână de ajutor în efortul lor de a-şi forma singuri personalul.

În acest moment România este pe ultimul loc în UE în privinţa numărului adulţilor care urmează cursuri de formare profesională (1% din populaţia de 25-64 de ani), iar tendinţa nu a crescut în ultimii zece ani. Obiectivul programului european "Educaţia şi Formarea profesională a adulţilor” este ca 15% dintre adulţii între 25 şi 64 de ani să participe la activităţi de învăţare”, scriu inițiatorii propunerii legislative. 

În expunere, aceștia mai precizează și „că angajatorii nu vor mai impune condiţii suplimentare celor care urmează cursuri plătite de firme, cum ar fi să nu demisioneze o perioadă de timp sau să plătească aceste costuri în rate”. 

În fine, sprijinul financiar acordat angajatorilor va fi suportat de la bugetul de stat şi din fonduri externe nerambursabile, spun cei care semnează propunerea. 

Ce prevede Strategia națională pentru formarea adulților 2023-2027

Nu mai devreme de săptămâna trecută, Ministerul Muncii publica proiectul privind strategia națională pentru formarea adulților 2023 - 2027. Printre altele, cei de la minister aduc în discuție ideea de stimulente financiare și măsuri compensatorii în vederea creșterii angajamentului angajatorului față de învățarea în rândul adulților.

„Stimularea angajatorilor să își asume un rol mai activ în sprijinirea formării de competențe a angajaților este o măsură importantă. Indiferent dacă sunt stimulente financiare, fiscale sau măsuri compensatorii la nivelul angajatorului, acordarea acestora ar trebui să aibă ca rezultat un angajament sporit al angajatorului față de formarea continuă de competențe a adulților, în special angajații proprii.

Astfel, MMSS are în vedere elaborarea împreună cu partenerii sociali a unei scheme de acordare a unor stimulente angajatorilor care organizează formare pentru proprii angajați”, este punctat în proiectul de strategie. 

Orizontul de realizare a acestei scheme este 2024 - 2026.

Câteva repere actuale privind formarea profesională

Cum spuneam, formarea este obligatorie pentru toți angajatorii, în sensul că trebuie să o asigure angajaților lor, iar tot ce diferă e frecvența, în funcție de numărul angajaților. În situația în care angajatorul nu și-a îndeplinit această obligație, salariații pot solicita un concediu plătit pentru formare profesională, de până la 10 zile lucrătoare sau până la 80 ore, potrivit art. 157 din Codul muncii. Practic, în această situație, salariatul poate urma un curs de formare profesională din inițiativa și pe cheltuiala sa, cu sau fără legătură cu domeniul de activitate al angajatorului sau cu postul pe care el îl ocupă, însă angajatorul va suporta indemnizația de concediu pentru formare profesională, aceasta fiind identică cu cea prevăzută pentru concediul de odihnă anual, iar salariatul va suporta costul efectiv al cursului.

Angajatorii sunt îndrituiți să le pretindă angajaților în care au investit sub aspectul formării profesionale (cei formați la inițiativa lor) să rămână în companie o perioadă de timp, iar, dacă nu o fac, să acopere cheltuielile pricinuite de formare. Totuși, chiar și acest drept se învârtește în sfera rezonabilului și proporționalului, astfel că angajatorii nu pot conta pe o retenție impusă de mai mult de doi-trei ani ori pe o despăgubire de 100% în toate situațiile. 

În exercitarea obligației angajatorului de a asigura accesul angajaților săi la formare profesională periodică, Codul fiscal prevede un regim fiscal preferențial, dar e obligatoriu ca perfecționarea să fie legată de activitatea celui instruit, iar cheltuiala să fie clar trecută în numele companiei. Astfel, codul ne spune, o dată, că nu sunt impozabile aceste cheltuieli, iar aceleași cheltuieli nu intră nici în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, nici în a celei de asigurări sociale de sănătate. O precizare importantă aici e că în Codul fiscal se vorbește despre „cheltuielile efectuate de angajator” - adică nu de cele făcute de angajatul care a ales să se formeze pe cont propriu pentru că așa a vrut sau pentru că angajatorul nu a avut inițiativa, iar pe care apoi le-ar vrea „trecute prin firmă”.

Atenție! Propunerea legislativă NU se aplică momentan. Aceasta trebuie să fie adoptată la deputați, aprobată prin decret de președintele statului și publicată în Monitorul Oficial pentru a produce efecte.