Viitoarele legi ale educației ar putea bloca furnizorii privați de formare profesională din cauza unei prevederi neclare

Proiectul Legii învăţământului superior, actualmente aflat la Senat (Cameră decizională), prevede la art. 184 că instituțiile de învățământ superior vor putea organiza programe de formare profesională a adulților în baza evaluării externe a calității educației realizată de către ARACIS. În continuare, legiuitorul spune că programe de formare profesională a adulților vor putea fi desfășurate și de către furnizori de formare „cu respectarea prevederilor legale privind asigurarea calității”, dar prevederea nu cuprinde mai multe detalii de atât. 

Ca atare, în spațiul public au apărut deja temerile referitoare la o posibilă interpretare a acestei prevederi neclare: aceea că furnizorii actuali de programe de formare profesională care nu sunt instituții de învățământ superior ar putea avea nevoie de evaluarea ARACIS. Actualmente, furnizorii de programe de formare profesională sunt acreditați de Ministerul Muncii și funcționează conform OG nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților.

De pildă, Consiliul Național al IMM-urilor din România (CNIPMMR) reclamă lipsa de claritate din art. 184 din proiectul legii învățământului superior susținând că dacă legea iese din Parlament în această formă va introduce obligații birocratice imposibil de îndeplinit de către furnizorii privați de programe de formare profesională din România: 

„Această prevedere neclară din proiect, coroborată cu dispozițiile alin. 1 art. 184,  conform căreia «Instituțiile de învățământ superior pot organiza, în baza evaluării externe a calității educației realizată în condițiile Titlului IV, de către ARACIS, programe de formare profesională adulților (..)», conduce la interpretarea că toți furnizorii privați de programe de formare profesională, care nu sunt instituții de învățământ superior, vor fi obligații să obțină aprobarea ARACIS în cadrul evaluării externe a calității educației, pentru derularea programelor de formare profesională a adulților.

Furnizorii de programe de formare profesională a adulților se vor afla în  imposibilitatea de a mai organiza programe de formare profesională pentru ocupațiile cu condiții de acces de studii superioare, care vor avea regimul cursurilor postuniversitare. Formarea profesională a adulților trebuie să ofere competențe specifice ocupațiilor din piața muncii, să se axeze pe aspectele practice aflate în strânsă legătură cu ocupația, obiectiv care se poate atinge colaborând cu formatori cu experiență din piața muncii pentru fiecare domeniu”.

Cu puțin timp înainte de poziția Consiliului, reprezentanții Blocului Național Sindical criticau noile prevederi din proiectul de lege atât din perspectiva unei asocieri neinspirate a mediului academic cu aceste programe de formare, dar și din perspectiva dificultății cu care cei interesați vor ajunge să urmeze cursurile de formare profesională ori a costurilor mult mai mari pentru companiile care sunt oricum obligate să-și formeze angajații: „programe ca «manager de proiect», «specialist recrutare», «analist de mediu», «expert achiziţii publice» și multe altele, programe care aveau o durată variabilă, nu mai mare de 180 de ore, vor deveni programe postuniversitare, ceea ce va presupune durate de timp mai lungi, derulare mai puţin flexibilă, atât de necesară în formarea profesională a adulţilor, dar mai ales costuri mai mari, costuri care vor afecta bugetele companiilor şi buzunarul persoanelor care vor să evolueze profesional”.

„Din punct de vedere al interpretării, alin. (1) prezintă o ipoteză juridică, iar alin. (2) alta, iar în privința sintagmei «cu respectarea dispozițiilor legale privind asigurarea calității» nu poate (și nici nu trebuie) interpretată în sensul restrângerii dreptului unei persoane fizice sau juridice, ținând cont de sensul celorlalte alineate.

Deși din punct de vedere juridic aceste aspecte pot fi interpretate concret și corect, nu putem exclude posibilitatea ca, cel mai probabil din eroare, cineva să le interpreteze și să le aplice eronat, lezând astfel drepturi constituționale, acesta fiind, de fapt, aspectul pe care legiuitorul trebuie să-l clarifice și să pună actul normativ în acord cu Legea 24/2000 și cu dispozițiile constituționale.

Într-adevăr, sistemul de formare profesională se poate bloca în cazul în care aceste dispoziții, fiind imprecise și neclare, vor fi interpretate și aplicate eronat, iar acest aspect intră în concurs cu o birocrația cu care se vor confrunta instituțiile de învățământ superior în vederea obținerii aprobărilor necesare derulării acestor programe, dar și cu o altă realitate, subdimensionarea sistemului în sine.

Deci, pe lângă o lungă perioadă necesară aprobărilor, personalul didactic este insuficient și astăzi, iar recentele evenimente (modificări legislative care vizează reducerea cheltuielilor și nemulțumirile salariaților din educație) nu sunt de natură să încurajeze suprimarea sistemului de formare profesională asigurat de furnizării acreditați în prezent”, e de părere Dan Năstase, consilier juridic specializat în relații de muncă și formator.

Proiectul abia a trecut de o Cameră în Parlament, așa că ar mai avea timp destul să cunoască modificări la Senat, unde e votul final. CNIPMMR propune menționarea expresă în textul de la alin. (2) al art. 184 din proiect că Ministerul Muncii e instituția responsabilă cu reglementerea sistemului de asigurare a calităţii în formarea profesională a adulţilor:

„CNIPMMR solicită Senatului să aprobe acestă completare a proiectului Legii învățământului superior, din cadrul programului România Educată, asigurând în acest mod claritatea actului normativ, predictibilitate și continuitate în activitatea de formare profesională a adulților, într-o perioadă în care piața muncii cunoaște transformări radicale datorită procesului de digitalizare, atât angajații cât și angajatorii având nevoie de dobândirea de competențe noi pentru asigurarea unei forțe de muncă calificate”.