Pentru mulți lucrători, vara (dar și puțin din celelalte două sezoane alăturate) este anotimpul expunerii prelungite la soare, al muncii la temperaturi ridicate sau extrem de ridicate și, practic, al înmulțirii factorilor de risc de la locul de muncă. Odată cu această creștere a factorilor de risc vorbim și de suplimentarea obligațiilor angajatorilor.
Prima obligație a angajatorilor este (și nu doar în cazul acestor lucrători) să asigure echipamentul individual de protecție (EIP), conform cerințelor legale aplicabile de la caz la caz. Și, totodată, să se asigure și că echipamentul este purtat de lucrător - bine de știut că inspectorii sancționează și neasigurarea echipamentului, și nepurtarea lui, așa cum aflăm din concluziile controalelor prezentate de inspectoratele teritoriale în mod periodic. Primele repere privind obligația de a furniza echipamentul de protecție angajatorilor sunt în Legea nr. 319/2006 (Legea SSM), apoi în normele de aplicare ale legii (HG nr. 1425/2006) și, cel mai important, în HG nr. 1428/2006 privind cerințele minime ale EIP.
Lucrătorii care se expun prelungit la soare nu vin cu bluza specială de acasă sau cu ceva de pus pe cap ca să se protejeze de razele ultraviolete, pentru că legea statuează destul de clar că echipamentul de protecție se suportă din buzunarul angajatorului. Astfel, angajatorul trebuie să le pună în vedere lucrătorilor că, cel puțin în intervalul orar „critic”, 11:00 - 17:00, ar fi bine să nu meargă pe ideea renunțării la cât mai multe articole vestimentare și expunerii directe la soare, ci să poarte echipamentul care îi protejează de radiațiile UV.
Dacă ne gândim la frecvența recomandărilor privind utilizarea cremelor de protecție solară, atunci ar trebui să ne gândim nu doar la cei care merg la plajă, ci și la acești lucrători care se expun destul de mult în timpul zilei radiațiilor UV. Iar legislația noastră încadrează cremele de protecție în categoria EIP, acestea fiind, totodată, indicate în mod constant de medicii dermatologi ca fiind un minim necesar pentru protecția pielii în timpul zilei pentru toți cei care vor să evite riscuri precum dezvoltarea cancerului de piele.
Notă: Radiațiile UV cauzează leziuni la nivelul pielii, care, pe termen lung, pot cauza cancer de piele. La nivel mondial, cancerul de piele este cel mai frecvent tip de cancer în rândul populațiilor cu pielea predominant de culoare deschisă, iar incidența sa a crescut dramatic în ultimele decenii. Mai multe detalii, aici.
HG nr. 1048/2006: Protecţia pielii - creme protectoare1) 1) În anumite situaţii, ca urmare a evaluării riscului, cremele protectoare ar putea fi utilizate împreună cu alte echipamente individuale de protecţie, cu scopul de a proteja pielea lucrătorilor împotriva riscurilor conexe. Cremele protectoare sunt echipamente individuale de protecţie în conformitate cu art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă, republicată, întrucât acest tip de echipament poate fi considerat, în anumite situaţii, ca fiind „suplimentar sau accesoriu”. Cu toate acestea, cremele protectoare nu sunt echipamente individuale de protecţie în conformitate cu definiţia de la art. 3 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2016/425 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2016 privind echipamentele individuale de protecţie şi de abrogare a Directivei 89/686/CEE a Consiliului. - Ar putea exista creme protectoare împotriva: -- radiaţiei neionizante (radiaţii UV, IR, radiaţii solare sau radiaţii provenite de la sudură); -- radiaţiei ionizante; -- substanţelor chimice; -- agenţilor biologici; -- riscurilor termice (căldură, flacără şi frig). |
În mod particular, amintim aici și de HG nr. 300/2006, care stabileşte cerinţele minime de SSM pentru şantierele temporare sau mobile.
Perioadele cu temperaturi extreme
Deși vara a început, nu vorbim deocamdată de o perioadă caniculară, însă ne așteptăm ca ea să vină în lunile următoare. Temperaturile extreme aduc și ele obligații suplimentare pe zona de SSM pentru angajatori, iar aici nu ne referim doar la cei care lucrează majoritar în exterior, ci și la mulți dintre lucrătorii din spații acoperite.
Aici avem un act normativ special, OG nr. 99/2000, care stabilește că, în perioadele caniculare, angajatorii trebuie să asigure măsuri minimale de ameliorare a condiţiilor de muncă -- asta poate să însemne reducerea intensității și ritmului activităților fizice, asigurarea ventilației la locurile de muncă, alternarea efortului dinamic cu cel static și alternarea perioadelor de lucru cu perioadele de repaus în locuri umbrite, cu curenți de aer. Un aspect esențial, angajatorii trebuie să se asigure câte doi-patru litri de apă minerală pentru fiecare persoană, pentru fiecare schimb, să se asigure echipament individual de protecție și dușuri.
Iar dacă temperaturile extreme se menţin cel puţin două zile consecutiv şi obligațiile antemenționate nu pot fi respectate, angajatorii trebuie să ia, de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor, următoarele măsuri:
- reducerea programului zilnic de lucru;
- eșalonarea pe două perioade a zilei de lucru: până la ora 11:00 și după ora 17:00;
- întreruperea colectivă a lucrului, cu excepția activităților ce trebuie să continue.
Inspectorii de muncă încep să verifice aceste aspecte, teoretic, încă din luna iunie, iar amenzile sunt cuprinse între 1.500 și 2.500 lei.
Stresul termic - ghid pentru munca în condiții de căldură
Creșterea temperaturilor ambientale medii așteptate în urma schimbărilor climatice poate avea un impact semnificativ asupra locurilor de muncă, potrivit Agenției Europene de SSM (AESSM). Perioadele de căldură extremă pot cauza probleme de sănătate serioase, putând duce la epuizare termică (sau extenuare cauzată de căldură), insolații și alte afecțiuni legate de stresul termic.
Temperaturile mai ridicate pe perioade mai lungi pot, de asemenea, crește riscul de accidente de muncă datorate oboselii, lipsei de concentrare, luării unor decizii proaste și altor factori. De asemenea, poate să apară reducerea productivității angajaților - nu ne putem aștepta ca un angajat să lucreze la fel de mult sau la fel de bine când sunt 35 sau 40 de grade Celsius în spațiul în care acesta își desfășoară activitatea. Creșterea temperaturilor poate provoca niveluri ridicate de stres în rândul lucrătorilor, atrage atenția AESSM, inclusiv lucrătorilor din serviciile de urgență și lucrătorilor în aer liber, care trebuie să baza unui program modificat pentru a evita perioadele de temperatură ridicată.
Astfel, temperatura la locul de muncă este unul dintre riscurile pe care angajatorii ar trebui să le evalueze negreșit, indiferent dacă munca se desfășoară în interior sau în aer liber. AESSM a realizat un ghid complet pe această temă, care este atașat acestui material.