Care sunt implicațiile investițiilor ESG pentru prețurile de transfer și la ce trebuie să fie atente companiile

Articol scris de Ionuț Simion, Partner, și Daniela Gogu, Associate, PwC România.

Un motiv îl constituie cadrul legislativ existent privind perspectivele sustenabilității, precum Directivele privind raportarea nefinanciară și raportarea sustenabilității corporative, care introduc obligația companiilor mari, de interes public, de întocmire a unui raport nefinanciar ce reflectă relația dintre companie și mediu, alături de Regulamentul privind participanții din piața financiară și Taxonomia, ce oferă o clasificare a activităților sustenabile, la nivelul Uniunii Europene, respectiv Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1.938/2016, Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 3.456/2018 și Codul sustenabilității, la nivel național. Toate acestea au rolul de a spori transparența și creșterea economică sustenabilă.

Conform celei de-a douăsprezecea ediții a studiului PwC Global CEO Survey adresat directorilor generali din România, constatăm că se acordă o atenție sporită asupra cadrului de sustenabilitate și că directorii generali se concentrează pe reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (precum dioxidul de carbon), inovațiile de produse și servicii sustenabile, integrarea tehnologiilor și sistemelor, dar și către dezvoltarea și perfecționarea angajaților.

Într-adevăr, integrarea unei politici privind ESG în cadrul întreprinderii poate conduce pe termen lung la reducerea anumitor costuri, creșterea avantajelor competiționale, evitarea litigiilor, creșterea investițiilor sustenabile și consolidarea legăturii cu stakeholderii.

Toate aceste elemente determină investitorii să își investească resursele în companiile cu un profil ESG puternic. Aceștia pot judeca acest aspect cu ajutorul raportului nefinanciar menționat anterior care, pe lângă descrierea modelului de afaceri, a indicatorilor de performanță și a politicii de diversitate, cere și o analiză atentă a riscurilor și oportunităților legate de ESG.

Conform directivelor, societatea-mamă este obligată să întocmească raportul nefinanciar, având opțiunea să facă acest lucru la nivel consolidat, scutind astfel entitățile afiliate de la realizarea documentației.

Prin investiția în ESG, structura costurilor la nivelul unui grup poate suferi anumite modificări ce ne îndeamnă să ne concentrăm atenția asupra alocării costurilor și riscurilor ce reies din această activitate. Așadar, din perspectiva prețurilor de transfer, pot apărea modificări ale modelului de business și, implicit, ale profilului funcțional al entității odată cu introducerea unei politici de sustenabilitate.

Integrarea tehnologiilor, inovarea produselor și perfecționarea angajaților vor implica în prima fază creșterea costurilor. Mai mult, companiile ar putea să se confrunte și cu scăderea nivelului de profitabilitate. Aceste circumstanțe pot atrage atenția autorităților fiscale prin estimarea unui grad mai ridicat de risc fiscal, inclusiv în materia prețurilor de transfer.

Chiar dacă la prima vedere subiectul prețurilor de transfer pare a fi unul legat strict de conformare fiscală ulterioară, recomandarea noastră este ca la momentul elaborării politicilor de ESG, acestea să fie analizate și din perspectiva configurării politicilor de prețuri de transfer, astfel încât implementarea noilor politici de ESG să nu fie văzută ca o potențială realocare a profiturilor.

Astfel, recomandăm companiilor să trateze cu seriozitate politicile ESG elaborate la nivel de grup pentru a analiza impactul acestora și din punctul de vedere al prețurilor de transfer, inclusiv pentru a înțelege dacă costurile aferente sunt într-adevăr necesare a fi descentralizate în cadrul grupului și suportate de entitate locală, respectiv cum aceasta influențează indicatorii de profitabilitate a companiei.

Nu în ultimul rând, companiile trebuie să se asigure că au setat procesele interne care le permit demonstrarea modului de alocare a costurilor între companiile din grup, precum și a beneficiului obținut la nivel local.