„Autoconcedierea”, inventată chiar de instituția cu atribuții în prevenirea șomajului

Nu numai că în limba română nu există acest cuvânt (dovada, aici), dar când vorbim despre concediere avem în vedere exclusiv o relație de muncă și o decizie unilaterală a angajatorului, așa cum explicit prevede Codul muncii în cadrul art. 58 alin (1).

Sigur, greșelile ne sunt permise tuturor și, uneori, chiar trecute cu vederea, însă nu și atunci când ele afectează sau pot afecta drepturile recunoscute nu numai de Codul muncii, ci și de Constituție și de ansamblul normativ european și internațional.

Din declarațiile date de directorul AJOFM Buzău, redate de ȘansaNews.ro, aflăm că un angajator a notificat inspectoratul teritorial de muncă și agenția teritorială de ocupare a forței de muncă (presupunem că în condițiile concedierii colective) că la nivelul unității vor fi efectuate concedieri colective, iar ulterior a revenit asupra numărului salariaților afectați de concedieri, în sensul reducerii acestuia.

Reducerea numărului salariaților afectați de măsura concedierii colective este, dintr-o anumită perspectivă, reală, însă urmărind efectul constatăm că nu avem în discuție o revenire asupra deciziei de a înceta raporturile de muncă ci o altă ipoteză juridică, denumită de directorul AJOFM „autoconcediere”.

Această „autoconcediere” este, în realitate, o încetare prin acordul părților ca urmare a propunerii pe care unitatea le-a făcut-o salariaților.

Concret, dacă salariații respectivi ar fi fost concediați, ei ar fi primit trei salarii compensatorii și protecția statului, așa cum este ea prevăzută de Legea 76/2002 și de normele ei de aplicare, adică indemnizația de șomaj și sprijin pentru găsirea unui nou loc de muncă și, la nevoie, chiar de programe de perfecționare ori reconversie profesională fără costuri, adică o nouă șansă pe piața muncii.

Nefiind clar precizat, putem presupune că aceste salarii compensatorii (trei la număr) acordate în cazul concedierilor pentru motive care nu țin de persoana salariatului erau negociate și stabilite în cadrul contractului colectiv de muncă sau au fost stabilite în urma consultărilor din cadrul procedurii prevăzute de art. 69 din Codul muncii.

Aveam astfel în discuție trei salarii compensatorii prevăzute în situația concedierilor colective, însă acest aspect nu suprimă dreptul individual al fiecărui salariat de a-și negocia încetarea contractului de muncă în baza art. 55 lit. b), fără ca această situație să poată fi numită „autoconcediere”.

Și tehnic dacă am privi lucrurile, tot nu i-am putea spune „autoconcediere”, fiind la bază un acord al ambelor părți, nu o decizie unilaterală a uneia, acestea fiind concediere și demisia.

Chiar dacă am presupune că solicitarea ar fi fost a salariaților respectivi, ignorând că unitatea se afla în procedura prealabilă concedierii colective, tot nu putem spune că aceștia s-au concediat, ci cel mult că au negociat alte condiții privind încetarea contractului individual și vor primi, pe lângă cele trei salarii deja negociate/stabilite, încă patru.

Confirmarea că anumite drepturi sunt afectate vine chiar de la instituția cu atribuții în domeniu, în sensul că, da, salariații respectivi nu vor beneficia de dispozițiile Legii 76/2002, adică „nu vor ajunge în șomaj”.

De ce ar negocia individual un salariat încetarea contractului de muncă în condițiile art. 55 lit. b) (acordul părților) atunci când unitatea se află în procedura prealabilă concedierii colective?

Cel mai probabil, putem presupune, au deja o alternativă, adică și-au găsit un alt loc de muncă și, astfel, cele patru salarii compensatorii primite în plus nu reprezintă practic o renunțare la drepturile recunoscute de lege în aceste situații.

Luând în calcul un salariat care are cel puțin 20 de ani vechime și cu un salariu între 3.000 și cel mult 4.000 de lei, indemnizația sa de șomaj ar fi ajuns la aproximativ 800-900 de lei, modul de calcul fiind explicat în acest material, ea fiind acordată pentru cel mult 12 luni.

În alte condiții, chiar dacă cele patru salarii negociate sau propuse în plus ar reprezenta indemnizația de șomaj pentru cele 12 luni, salariații respectivi ar renunța oricum la o serie de drepturi (chiar beneficii) în momentul în care, prin încetarea contratului prin acordul părților (sau „autoconcediere”, așa cum este, mai nou și incorect, denumit), ies de sub incidența Legii 76/2002 și secțiunii a 5-a din cadrul Capitolului V din Codul muncii (concedierea colectivă), adică sunt pe „cont propriu”.