Copierea conținutului produs de alții: Cum interpretăm legislația privind drepturile de autor?

Concret, atunci când cineva a spus/scris ceva, chiar dacă s-a exprimat în „piața publică” sau și-a tapetat pereții exteriori ai spațiului său privat cu respectiva creație, nu mai vorbim de spațiul virtual, nu înseamnă în mod automat că respectiva creație poate fi utilizată, modificată și/sau multiplicată și valorificată fără respectarea dispozițiilor legale ori că nu pot exista consecințe dacă regulile sunt încălcate.

Legea 8/1996 definește și enumeră ce reprezintă obiect al dreptului de autor, respectiv operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor.

Astfel, fac obiectul dreptului de autor:

• „scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile și orice alte opere scrise sau orale, precum și programele pentru calculator;

• operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele școlare, proiectele și documentațiile științifice;

• compozițiile muzicale cu sau fără text;

• operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice și pantomimele;

• operele cinematografice, precum și orice alte opere audiovizuale;

• operele fotografice, fotogramele peliculelor cinematografice, precum și orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;

• operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei și a metalului, desene, design, precum și alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;

• operele de arhitectură, inclusiv planșele, machetele și lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;

• lucrările plastice, hărțile și desenele din domeniul topografiei, geografiei și științei în general.”

Da, informația trebuie să circule, așa își atinge scopul, așa devine utilă și, uneori, autorii (titularii drepturilor de autor) nu se opun utilizării operelor în anumite limite sau, alteori, cu respectarea unor reguli care să asigure integritatea creației și păstrarea scopului ori sensului propriilor creații.

De protecție beneficiază inclusiv traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale și orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau științifice care reprezintă o muncă intelectuală de creație, însă fără a aduce prejudicii drepturilor autorilor operelor originale.

Altfel spus, nu vorbim despre banalul și des întâlnitul procedeu de „copy-paste”, ci despre un efort al persoanei care, pornind de la o altă creație, o transformă și și-o însușește în nume propriu; nu despre simpla copiere au unei opere și publicarea ei sub un alt nume, mai ales atunci când noul „autor” vizează un scop patrimonial și aduce astfel predudicii directe și indirecte autorului de drept.

Culegerile de opere literare, artistice sau științifice beneficiază și ele de protecție, însă numai în măsura în care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creații intelectuale distincte.

Cu caracter general, atunci când preluăm informații sau orice altceva dintr-o creație, așa cum este ea definită de lege, ne asigurăm că nu încălcăm drepturile materiale sau morale de autor, tot legea stabilind, expres și limitativ, ce nu intră în această categorie.

De multe ori, este foarte adevărat, normele juridice și tehnică legislativă pun în dificultate cetățenii și chiar pot fi interpretate eronat, fie cu intenție, fie din culpă, așa cum sunt definite cele două forme ale vinovăției unei persoane fizice sau juridice. Indiferent că este intenție sau culpă, tot despre o formă a vinovăției discutăm, adică despre răspundere și despre consecințe juridice.

Ce nu intră sub protecția dreptului de autor

Art. 9 din Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe enumeră explicit situațiile în care nu se pune problema existenței unui drept de autor, astfel:

• „ideile, teoriile, conceptele, descoperirile științifice, procedeele, metodele de funcționare sau conceptele matematice ca atare și invențiile, conținute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare”

Legea nu scoate de sub protecție orice idee, teorie, concept, descoperire științifică, procedeu, metodă de funcționare și concept, ci exclusiv pe cele matematice, în text fiind o enumerare și în final indicarea domeniului, așa cum indică, la fel de clar, că nu se referă la invenții ca obiect al drepturilor de autor, acestea având un regim juridic distinct, nu pentru orice, oricine și oricum ar putea să-și însușească sau să utilizeze/exploateze, inclusiv în scop patrimonial, acea invenție.

• „textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară și traducerile oficiale ale acestora”

Vizează scoaterea de sub protecția drepturilor de autor pentru orice text care are legătură cu politica, legea, administrația, justiția sau orice traducere? Nu, se referă la acele texte oficiale, adică cele care provin de la instituțiile și autoritățile publice și care sunt declarate ca având caracter oficial în sensul că sunt obligatorii pentru toți cetățenii, iar în privința traducerilor textul se referă la traducerea unor acte oficiale care, la rândul lor, au un caracter obligatoriu, pentru traducerile care sunt reglementate în sens larg și sunt considerate, cu caracter general, obiect al dreptului de autor.

Concret, textul unui act normativ citat într-o operă (așa cum este ea definită de lege) nu va face obiectul drepturilor de autor, însă interpretarea sa da, adică aparține titularului sau titularilor și astfel nu poate fi utilizată fără acordul acestuia/acestora.

• „simbolurile oficiale ale statului, ale autorităților publice și ale organizațiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul și medalia”
• „mijloacele de plată”
• „știrile și informațiile de presă”

Nici aici nu se pot confunda știrile și informațiile de presă cu alte opere originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, știre sau informație de presă fiind relatarea sau descrierea într-o manieră jurnalistică a unui eveniment, nu o analiză a situației prezentate, ceea ce implică și protecția operei rezultate.

• „simplele fapte și date”

Concret, dacă voi prezenta, indiferent de formă, o înșiruire de fapte, așa cum s-au petrecut, fără a interveni asupra lor, dacă voi scrie că 1 decembrie este ziua națională a României și voi preciza, tot fără a aduce o contribuție semnificativă informației în sine, nu voi fi protejat în sensul Legii 8/1996.

• „fotografiile unor scrisori, acte, documente de orice fel, desene tehnice și altele asemenea”

Da, fotografiile sunt obiect al dreptului de autor, însă nu și simpla reproducere altei opere, fără a o transforma într-o operă nouă.

Practic, scrisorile, actele, documentele, desenele tehnice sau altele asemenea sunt ele obiect al dreptului de autor, iar cel care le fotografiază, reproducând sau multiplicând astfel opera originală, trebuie să beneficieze de acordul autorului, nefiind ulterior protejat.

Și mai concret, nu pot fotografia, multiplica sau reproduce o operă, considerând că acest aspect nu este interzis pentru că nu face obiectul drepturilor de autor, ci înseamnă că fotografia respectivă nu beneficiază, pentru nici n-ar avea cum (nefiind o creație originală), de protecție.

• „materiale rezultate dintr-un act de reproducere a unei opere de artă vizuală, al cărei termen de protecție a expirat, cu excepția cazului în care materialul rezultat din actul de reproducere este original, în sensul că reprezintă o creație intelectuală proprie a autorului”

În privința drepturilor de autor distingem între drepturile patrimoniale și cele morale, adică între cele care aduc un beneficiu material și cele care sunt recunoscute autorului și se mențin, chiar dacă drepturile patrimoniale au fost cedate altei persoane.

Cesiunea drepturilor de autor poate fi exclusivă sau neexclusivă, însă în ambele situații legea impune o serie de reguli pe care toți utilizatorii au obligația de a le respecta, în special atunci când intervine exploatarea operei în scop patrimonial.

Preluarea articolelor de presă și monetizarea preluărilor

În privința publicațiilor de presă, Legea 8/1996 clarifică o serie de aspecte care, la rândul lor, protejează investițiile și efortul necesare pentru crearea unei opere, în sens larg.

Astfel, potrivit art. 94^1 alin (1) din lege: „Editorul unei publicații de presă are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice utilizarea online a propriilor publicații de presă de către prestatorii de servicii ai societății informaționale prin:

• reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloc și sub orice formă, în totalitate sau în parte, precum și stocarea permanentă ori temporară a acestora pe dispozitive de orice natură și în orice formă;

• punerea la dispoziția publicului, prin mijloace cu fir sau fără fir, prin internet, alte rețele de calculatoare sau prin orice alt procedeu similar, astfel încât acestea să poată fi accesate, în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public.”

Alin (2) al aceluiași articol enumeră, expres și limitativ, excepțiile, adică ceea ce poate fi preluat dintr-un articol și poate fi utilizat fără a aduce atingere drepturilor patrimoniale și nepatrimoniale de autor:

• „utilizarea publicațiilor de presă în scop privat sau necomercial de către utilizatori individuali;

• introducerea de legături către pagini de internet, precum și în cazul raportării în publicațiile de presă a unor simple fapte;

• utilizarea unor cuvinte individuale sau a unor extrase foarte scurte, de maximum 120 de caractere, dintr-o publicație de presă, în măsura în care nu afectează eficacitatea drepturilor prevăzute la alin. (1) sau nu conduce la înlocuirea publicației de presă sau la determinarea publicului să nu mai acceseze publicația de presă”.

Autorul, ca titular al drepturilor morale poate, de asemenea, să interzică reproducerea parțială sau integrală a operei, inclusiv atunci când este coautor, dar și de a se opune oricărei modificări sau atingeri, cu precizarea că drepturile morale nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări și, cu atât mai puțin, unor restrângeri a acestora.

Concluzionând, cu excepția fragmentelor care, în mod expres și limitativ se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 9 din lege (de exemplu, cele evidențiate distinct în prezentul articol), preluarea unor cuvinte individuale sau a unor extrase foarte scurte, de cel mult 120 de caractere (aici intră și spațiile și/sau semnele de punctuație), te strict interzisă fără acordul celui care deține drepturile morale și/sau patrimoniale.

Cu alte cuvinte, se pot distribui legăturile către articolele respective, nu se pot copia și publica lăsând impresia că ele sunt opera altui autor, se pot prelua cele cel mult 120 de caractere, însă cu precizarea sursei și cu inserarea legăturii către pagina de web care deține drepturile de autor, se pot prelua simplele date și fapte și știrile care respectă definiția legală, însă nu și creația în sine care este, de sine stătătoare, opera autorului sau autorilor săi.

De asemenea, Legea 8/1996 reglementează și modul în care sunt protejate toate operele, inclusiv cele multimedia, iar simplul fapt că plătesc un abonament unei platforme de streaming, unei librării online, unui post de radio ori tv, unui furnizor de orice fel sau achiziționarea unei licențe, inclusiv biletul la un concert ori spectacol, nu-mi conferă dreptul de a distribui, prin orice mijloc, cu sau fără urmărirea unui scop patrimonial, opera respectivă.