Drepturile lucrătorilor de pe platformele digitale - acord la nivelul UE cu privire la viitoarea directivă. Prezumția încadrării ca angajat, în anumite condiții

Actualizare 24 aprilie 2024: Parlamentul a votat deja propunerea, trebuind acum să fie adoptată și la nivelul Consiliului UE.

Despre necesitatea de a reglementa unitar la nivelul Uniunii regimul lucrătorilor de pe platformele digitale se vorbește deja de câțiva ani. Miercuri însă a venit vestea că Parlamentul UE și Consiliul au ajuns la un acord provizoriu pe propunerea de text care va deveni o viitoare directivă europeană pe acest subiect - și pe care, firește, chiar și România va trebui să o transpună.

Vicepreședinta guvernului spaniol și ministra muncii și economiei sociale, Yolanda Díaz, a subliniat în acest context importanța acordului la care au ajuns cele două instituții, evidențiind că viitoarea directivă va corecta situația în care lucrătorii sunt încadrați greșit ca independenți, deși condițiile lor de muncă indică faptul că ar trebui să aibă mai degrabă drepturile unui angajat.

Viitoarea directivă urmărește, așadar, stabilirea unui cadru pentru determinarea corectă a statutului profesional al lucrătorilor de pe platformele digitale. Cei aproximativ 28 de milioane de lucrători din UE, potrivit datelor menționate în comunicatul de presă al Consiliului, lucrători precum șoferii de taxi sau cei care fac livrări de mâncare, sunt adesea considerați lucrători independenți, chiar dacă sunt supuși unor reguli similare cu cele ale angajaților.

Directiva o să introducă o prezumție juridică prin care va considera lucrătorii ca fiind angajați ai platformei digitale dacă relația lor cu aceasta îndeplinește cel puțin două din cinci criterii stabilite, inclusiv limitarea veniturilor, supravegherea electronică a performanței, sau restricții privind programul de lucru. Statele membre vor avea libertatea de a adăuga și alte criterii, iar sarcina de a demonstra că relația de muncă nu există va reveni platformei digitale. Criteriile propuse:

• „limite superioare aplicabile sumei de bani pe care o pot primi lucrătorii
• supravegherea performanței acestora, inclusiv prin mijloace electronice
• control asupra repartizării sau alocării sarcinilor
• control asupra condițiilor de muncă și restricții privind alegerea programului de lucru
• restricții privind libertatea de organizare a muncii și norme privind înfățișarea sau conduita lor”

Un alt aspect important este transparența în utilizarea algoritmilor. Aceștia sunt folosiți frecvent pentru a gestiona lucrătorii, însă deseori procedurile și utilizarea datelor personale rămân neclare. Viitoarea directivă va asigura că lucrătorii sunt informați despre cum sunt monitorizați și cum se iau deciziile automatizate care îi privesc. Mai mult, va limita prelucrarea anumitor tipuri de date sensibile, precum cele legate de starea emoțională, conversații private, activitate sindicală, originea rasială sau sănătatea lucrătorilor. De asemenea, va fi necesar ca sistemele să fie supravegheate de personal calificat și anumite decizii majore, cum ar fi suspendarea conturilor, să fie luate folosind intervenție umană.

Pentru ca directiva să intre în vigoare, ea trebuie aprobată de Consiliu și de Parlament. Ceea ce avem în față la acest moment este, practic, confirmarea că cele două instituții europene au căzut de acord asupra liniilor directoare ale viitorului act normativ european. Odată adoptată și publicată în Jurnalul Oficial al UE, statele membre, printre care și România, vor avea apoi doi ani la dispoziție pentru a transpune directiva în legislația națională.

De ce e nevoie de directiva aceasta?

În prezent, arată Consiliul, majoritatea lucrătorilor de pe platformele digitale din UE, inclusiv șoferii de taxi, lucrătorii casnici și șoferii care livrează mâncare, sunt încadrați ca lucrători independenți. Cu toate acestea, mulți dintre ei trebuie să respecte destul de multe reguli și restricții ce bat mai degrabă în direcția de reglementare a muncii cu caracter dependent. Acest lucru indică faptul că, de fapt, ei se află într-o relație de muncă și, prin urmare, ar trebui să se bucure de drepturile și de protecția socială conferite angajaților în temeiul legislațiilor naționale și a UE. De exemplu, asta ar însemna că ei ar avea acces la indemnizație medicale, de indemnizații în cazul accidentelor de muncă, de șomaj ș.a.m.d..

Statele membre au abordări diferite cu privire la munca pe platformele digitale, spune Consiliul. Abordările sunt diverse și se dezvoltă în mod inegal în Europa, iar, acolo unde există legislație națională, ea a fost adoptată în mare parte în sectoare specifice, de exemplu, în serviciile de transport alternativ și/sau în sectoarele de livrare a alimentelor.

Mai bine mai târziu, decât niciodată

Având în vedere vechimea deja considerabilă pe piață a platformelor de genul, am putea spune că adoptarea, să zicem, anul viitor a acestei directive, alături de termenul de doi ani de transpunere, face ca în state precum este România, unde regimul acestor lucrători fie scapă printre rândurile legislației, fie s-a adaptat în mod mod chinuit la legislația deja existentă, este una mult întârziată. Dacă mai punem și faptul că mulți dintre lucrătorii din această branșă sunt, de fapt, străini non-UE, necesitatea de a reglementa cât mai repede regimul lucrătorilor de pe platformele digitale este cu atât mai mare. 

Reglementarea e întârziată mult însă doar dacă ne referim la state precum România, unde nu există reglementări naționale specifice - în state precum Italia (în regiune Bologna, mai exact), în Franța și Spania ele există. De pildă, Legea mobilității din Franța conține o serie de prevederi legate de platformele de ridesharing sau de livrări, prin care au fost introduse dreptul lucrătorilor de a refuza o sarcină fără a fi penalizat și dreptul de a se deconecta. În România, lucrătorii de pe platformele digitale sunt fie angajați cu norme extrem de reduse și lucrează, în realitate, cu normă întreagă (muncă subdeclarată), fie sunt încadrați ca lucrători independenți (PFA) și nu beneficiază deloc de protecția aferentă angajaților. 

În comunicatul de miercuri, Consiliul scrie că acordul cu Parlamentul reprezintă un răspuns la o creștere exponențială a economiei platformelor, care a asistat la creșterea de 4,5 ori a veniturilor acestora între 2016 și 2020. Deși platformele au adus beneficii pentru afaceri și consumatori, au apărut imediat și incertitudinile legate de statutul profesional al lucrătorilor și de folosirea algoritmilor. Comisia Europeană estimează că aproximativ 5,5 milioane de lucrători ar trebui să beneficieze de drepturile angajaților, drepturi ce în prezent le sunt negate din cauza clasificării lor greșite ca lucrători independenți.

După ce a apărut discuția despre reglementarea situației acestor lucrători la Parlamentul European, Agenția Europeană de SSM publica un amplu raport despre reglementarea lacunară a muncii pe platformele digitale din UE, analizând legiferările deja existente până în 2022 în unele state membre. Din perspectiva Agenției, dacă analizăm în mod individual fiecare tip de activitate, vom observa riscuri ridicate în materie de SSM - orele lungi de lucru, programul adesea haotic, lipsa echipamentelor corespunzătoare etc.. În plus, algoritmul de distribuire a comenzilor/curselor dirijează în mod direct munca lucrătorilor, ceea ce limitează autonomia acestora, duce la suprasolicitare, presiune constantă și o competitivitate nejustificată între lucrători.

„Dacă analizăm activitatea de livrare a produselor comandate printr-o platformă electronică la domiciliul clienților sau transportul de pasageri comandat tot prin intermediul platformelor electronice, constatăm că există o „breșă” în legislație și este foarte dificil de încadrat aceste activități într-o categorie sau alta”, spunea acum ceva vreme Dan Năstase, consilier juridic specializat în relații de muncă, într-un articol despre „salariații pe cont propriu”.

România a reglementat deja un tip de lucrător pe platformă

E vorba de lucrătorul casnic, vizat în Legea nr. 111/2022 privind reglementarea activității prestatorului casnic - care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2024. În „ecosistemul” din Legea 111 avem, central, o platformă digitală, pe care încă așteptăm să o vedem prezentată de Ministerul Muncii, pe care se vor înregistra lucrătorii și unde solicitanții de astfel de munci își vor găsi prestatorii. 

Ca fapt divers, lucrătorul casnic este unul dintre exemplele de lucrători numite alături de șoferii de pe transportul alternativ și livratorii din UE. 

Această lege care se aplică de la anul definește activitatea casnică drept o muncă ocazională și necalificată, cum ar fi curățenia, spălatul și călcatul rufelor, croitoria, prepararea mesei sau îngrijirea unei persoane dependente.

Normele de aplicare ale acestei legi, stabilite prin HG nr. 822/2022, introduc un sistem de plată bazat pe tichete de activități casnice, cu o valoare inițială de 15 lei. Atât impozitul pe venit, cât și contribuția la pensii vor fi reținute la preschimbarea tichetelor în numerar. În plus, prestatorii casnici pot beneficia de asigurare la sănătate și indemnizație de șomaj fără a afecta alte drepturi sociale.

Beneficiarii, care nu vor avea responsabilitățile unui angajator clasic, vor putea achiziționa tichetele de la agenții de ocupare a forței de muncă, oficii poștale sau prin platforma online care urmează să fie operaționalizată. Raportul dintre prestator și beneficiar se va stabili verbal, iar prestatorul va trebui să aibă minimum 16 ani și să nu fie membru al familiei beneficiarului. Durata maximă de muncă este de 12 ore pe zi, sau șase ore pentru persoanele între 16 și 18 ani.

Legea nu necesită încheierea unui contract scris și nu include prevederi referitoare la sănătatea și securitatea în muncă sau la documentele necesare pentru activitatea casnică. De asemenea, tichetele nu vor crea obligații fiscale pentru persoanele care le oferă și nici nu se pot transfera între persoane. O scurtă comparație a prestatorului casnic cu angajatul și cu zilierul, aici.