UPDATE: Cine poate fi prestator casnic în România și care e regimul său comparativ cu un angajat, un zilier sau un lucrător independent

Legea care reglementează activitatea prestatorului casnic, prin care s-a urmărit reglementarea unui domeniu predominant nefiscalizat și sursă a muncii „la negru” a apărut acum ceva vreme în Monitorul Oficial - aplicarea sa efectivă făcându-se abia din 2024. Cu câteva luni întârziere, pentru că trebuia pusă la punct și o platformă electronică prin care să fie pusă în aplicare Legea nr. 111/2022, precum și cu un set de modificări legislative (pentru că legea avea cam multe probleme de aplicare așa cum ieșise din Parlament), putem spune că la acest moment legea este pe deplin aplicabilă:

„Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prezenta lege reglementează modul în care persoanele fizice pot desfăşura activităţi casnice în schimbul unei remuneraţii acordate sub formă de tichete de activităţi casnice”.

Potrivit legii, activitatea casnică este, de fapt, o muncă necalificată. Și nu chiar orice tip de activitate făcută în gospodăria beneficiarului sau în legătură cu gospodăria ori cu bunurile beneficiarului intră sub egida acestei legi: sunt 34 de activități casnice avute în vedere momentan de această lege și care se regăsesc listate într-o anexă a legii. Dar, ca să oferim câteva exemple de munci necalificate pe care prestatorii le pot face în schimbul tichetelor de activități casnice: „Curăţenia/Igienizarea locuinţei”, „Prepararea hranei”, „Plimbarea câinilor sau a altor animale de companie” sau hrănirea lor, diverse activități în grădina sau livada beneficarilor, „Efectuarea igienei corporale a persoanelor dependente” și alte câteva asemenea. 

Pentru că activitățile casnice lucrate la negru ar fi destul de răspândite în România, iar statul vrea să aducă bani la buget din aceste activități sub forma impozitelor și altor taxe și pentru că lucrătorii aceștia ar avea nevoie de o recunoaștere formală a muncii lor, inclusiv la nivel de asigurări la stat, legiuitorul a considerat că e nevoie de un nou tip de reglementare, un nou tip lucrător în România - prestatorul casnic. Esența e că acestea sunt munci ocazionale, iar nu cu caracter constant. Totodată, prestatorii casnici nu sunt angajați ai unei firme trimiși să presteze aceste munci necalificate în casa unora sau altora. 

prestator casnic - persoană fizică ce poate desfăşura activităţi casnice în una sau mai multe gospodării, în schimbul unei remuneraţii acordate exclusiv sub formă de tichete de activităţi casnice, în condiţiile prezentei legi   + prestator casnic poate fi şi îngrijitorul informal, definit la art. 6 lit. ş) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, care nu este membru al familiei beneficiarului casnic şi care nu are încheiat un contract pentru îngrijire informală cu serviciul public de asistenţă socială

Prestatorul nu e rudă cu beneficiarul, oricare ar fi munca pe care o face și nu poate avea sub 16 ani. Totodată, munca sa e făcută fie în gospodăria beneficiarului, fie la el acasă (gătește și apoi aduce mâncarea și o servește acasă la beneficiar), fie în altă locație - plimbatul animalelor, al unui bătrân, spălatul mașinii etc.

Prestatorii (lucrătorii) casnici nu pot fi remunerați decât prin tichete de activități casnice, iar nu cu numerar sau prin plăți bancare. Tichetele vor fi achiziționate de la stat, iar apoi preschimbate în bani de lucrătorii casnici, tot la stat, care va reține și dările fiscale pe banii respectivi - cu alte cuvinte, lucrătorul va băga în buzunar, exact ca un salariat, doar netul, la final.

Bine de știut: Ca să nu mergi la ghișeul agențiilor de ocupare a forței de muncă pentru a lua astfel de tichete, cel mai simplu mod este să te înregistrezi pe platforma tichete.anofm.ro și să le comanzi de acolo. Pentru beneficiarul muncii, valoarea nominală a unui tichet este de 15 lei - cu atât cumpără fiecare tichet în parte.

Fiscalizarea tichetelor și încasarea netului

Comparativ cu un angajat, lucrătorul casnic plătește la fiecare  tichet primit (de valoare = 15 lei) doar impozit de 10% și contribuție la pensii de 25% cu precizarea că procentele se calculează la jumătate din valoarea tichetului, deci nu asupra întregii sume. Practic, din suma brută de 15 lei aferentă unui tichet, cât a stabilit legiuitorul că va fi tichetul, din 2024, prestatorul încasează o sumă netă de 12,375 lei. Diferența de 2,625 lei se duce la bugetul de stat, iar valoarea de pe tichete va fi indexată în funcție de inflație, similar tichetelor de masă, de pildă. 

Cât despre asigurarea la sănătate, lucrătorul casnic nu va fi automat asigurat în sistem, ci doar de la un anumit număr de tichete în sus - 85, mai exact.

Nimeni nu are aici obligația fiscalizării acestor venituri - nici beneficiarul nu trebuie „să miște un deget”, nici lucrătorul. Acesta din urmă își va preschimba tichetele în bani, ocazie cu care i se vor reține și dările la stat. În afară de varianta de a merge cu tichetele pe hârtie la agențiile de ocupare a forței de muncă, în contul de prestator deschis pe platforma tichete.anofm.ro se poate face și preschimbarea acestora în bani - totul electronic și mult mai simplu, banii urmând a fi virați în cont.

Angajați, zilieri sau PFA

Despre angajați, adică cei care au în mod efectiv încheiate contracte de muncă (pentru că discuția în cazul celor ce lucrează la negru, nedeclarat, este inutilă aici), putem spune în câteva cuvinte:

• că au dreptul la un salariu minim, care la momentul publicării acestui articol e de 3.300 de lei pentru un program full-time, de opt ore, cinci zile pe săptămână;
• din acest salariu, firmele angajatoare plătesc impozite și contribuții pentru pensii și sănătate (cu mici excepții, unde există scutire de impozit, cum e în cazul IT-iștilor sau al lucrătorilor din construcții ori agricultură); asta înseamnă că sunt asigurați la pensii și au vechime în muncă, sunt asigurați în sistemul de sănătate public, au dreptul, în anumite condiții, la șomaj ș.a.m.d..

Toate drepturile și obligațiile ce decurg dintr-un raport de muncă le regăsim dictate de Codul muncii, de contractul dintre părți, de contractele colective de muncă, regulamente interne sau alte legi speciale ce guvernează anumite raporturi de muncă. Cert e că dintre toate formele de a presta o activitate, cea dintre un angajat și un angajator este cea mai protejată, „cea mai reglementată”, dacă ne îngăduim o astfel de formulare, întrucât lucrătorii au câștigat de-a lungul timpului nenumărate drepturi în raport cu angajatorii lor și cu statul, iar Codul muncii din România oferă o largă protecție angajaților, inclusiv imposibilitatea firmelor de a se debarasa de angajați după bunul plac, prin concedieri bruște și abuzive - orice concediere care încalcă normele legale este ușor de combătut în instanță, iar angajatorii pierd de cele mai multe ori procesele. Dintre toți, așadar, angajatul e pe poziția cea mai privilegiată. 

Zilierii, a căror activitate e reglementată de Legea nr. 52/2011, sunt cei care prestează muncă zilieră/cu ziua pentru diverși beneficiari. Aici nu mai vorbim de raporturi precum cel de muncă, întrucât zilierul azi poate munci, mâine poate să nu mai vină, tot așa cum beneficiarul nu e ținut să le acorde vreun minim de zile de lucru (are impus doar un maxim per zilier). Legea nu permite însă orice tip de muncă, adică în orice domeniu de activitate, în cazul zilierilor - de exemplu, nu e permisă munca zilieră în construcții. De aceea, legea stabilește clar care sunt domeniile în care se pot presta activități ziliere - lista lor, aici.

Aceștia sunt plătiți cu minimum valoarea orară a salariului minim - concret, asta înseamnă acum 19,960 lei/oră (conform HG nr. 900/2023). Activitatea de zilier nu reprezintă vechime în muncă, iar pentru aceștia beneficiarul plătește impozit de 10% la stat, dar și 25% pentru asigurarea la pensii. Practic, aceste taxe se scad din remunerația brută, zilierii primind efectiv remunerația netă, adică sub cea de 19,960 lei/oră. 

Cel mai important lucru pe care trebuie să îl facă beneficiarul activității prestate de un zilier, pentru că nu îl putem numi angajator, așa cum este prevăzut de Codul muncii, este să înregistreze, la începutul zilei de muncă, datele de identificare în Registrul electronic de evidență a zilierilor. Această înregistrare trebuie făcută negreșit, în fiecare zi în care zilierul se prezintă.

Lucrătorul independent este cel care e, în termeni extrem de simpli, propriul său șef; are propria sa afacere, își asumă riscurile profesionale, cât câștigă din contractele pe care le încheie, din serviciile pe care le prestează pentru alții, minus dările la stat, cu atât va rămâne în mână la final de lună. Cel care și-a făcut, de exemplu, un PFA (persoană fizică autorizată), s-a înregistrat la Registrul Comerțului, și-a ales domeniul sau domeniile de activitate din care va obține bani, lucrează în baza unor contracte de prestări servicii, își fiscalizează singur veniturile și obligatoriu plătește, anual, 10% impozit pe venit prin depunerea declarației unice; cât despre plata contribuțiilor la pensii și sănătate, discuția e puțin mai complicată, întrucât regimul fiscal s-a tot schimbat în ultimii ani, inclusiv toamna asta, cu efecte din anul următor - pe veniturile lui 2023, de exemplu, PFA-ul plătește contribuție la pensie fie de la plafonul de 12 salarii minime brute, fie de la cel de 24 de salarii minime (în funcție de cât de mari sunt veniturile sale), iar la sănătate plătește, tot în funcție de dimensiunea veniturilor, fie la un plafon de șase, fie de 12, fie de 24 de salarii minime brute.

Desigur, cel care vrea să lucreze pe cont propriu și să aibă propria afacere, eventual și unul sau doi (ori mai mulți, în cazul firmelor) angajați își poate face și întreprindere individuală/familială sau își poate înființa un SRL (PFA sau SRL: Principalele avantaje și dezavantaje pe care antreprenorii trebuie să le cunoască). 

De ce a venit legiuitorul cu o nouă categorie de lucrători?

Prestatorul casnic, din Legea 111/2022, este undeva mai apropiat de zilier decât de salariat. Ar fi incorect să îl plasăm între statutul de zilier și cel de salariat pentru simplul motiv că, similar zilierului, lucrătorul casnic va putea să vină să lucreze când vrea și cum vrea, în funcție de necesitățile beneficiarului muncii casnice și de timpul său propriu. Ce nu regăsim în legea nouă sunt referirile la încheierea unui contract (părțile se vor înțelege la nivel informal), la obligații privind sănătatea și securitatea în muncă, referiri la eventualele documente pe care ar trebui să le aibă acasă cel pentru care se prestează activitatea ș.a.m.d. Or, din perspectiva asta putem vedea multe asemănări cu zilierii. 

De asemenea, din punct de vedere al evidenței acestor activități, există această platformă specială pe care am menționat-o mai sus, pe care se vor înregistra datele privind beneficiarii și prestatorii, aceeași de pe care se pot cumpăra electronic și tichetele de către beneficiari și unde va exista evidența plății impozitelor și contribuției la pensii. 

Modul de remunerare în cazul lucrătorilor casnici este însă o noutate la noi pentru că spre deosebire de toate categoriile de mai sus, lucrătorul casnic e singurul care nu e plătit, la prima mână/direct, în bani. Acesta primește tichete de activități casnice pe care apoi se duce să le preschimbe în bani. Tichetele nu sunt însă similare nici cu cele de masă ori de vacanță sau cu tichetele-cadou, de pildă, pentru că acestea din urmă se pot folosi ca atare, în mod direct, pentru a face achiziții, pe când tichetele lucrătorilor casnici trebuie transformate în bani - iar aici totul este intermediat de stat.

De ce nu puteau fi făcute aceste munci de un zilier? Pentru că ar trebui extinsă lista de domenii, respectiv de coduri de activități în care se poate munci cu zilieri, astfel încât să fie incluse și activități casnice. Beneficiarul muncii, în termenii Legii zilierilor, ar fi fost cel în casa căruia se prestau aceste activități. Dar și aici ar fi fost nevoie de formalități - completarea registrului special al zilierilor, de exemplu.

Pot fi făcute aceste munci de un salariat? Da, dar asta înseamnă ca beneficiarul să devină oficial angajator, cu toate obligațiile și formalitățile care decurg din asta. Or, pentru un beneficiar de astfel de munci ocazionale (călcatul rufelor și curățenie săptămânală plus plimbatul câinelui) ar putea fi un deranj prea mare să îndeplinească toată birocrația aferentă unui angajator.

Poate beneficiarul să apeleze, pur și simplu, la o firmă cu angajați sau la un prestator de astfel de servicii individuale? Da, mecanismul din Legea nr. 111/2022 nefiind singura modalitate în care pot fi prestate astfel de activități. 

Concluzia ar fi că acest nou tip de lucrător și de colaborare între cel care are nevoie de munca prestată și cel care vrea să o presteze pentru a câștiga de pe urma ei reprezintă o alternativă la ceea ce se poate face acum - o alternativă din care și statul are de câștigat, și beneficiarul, și lucrătorul. 

Important de reținut în cazul lucrătorilor casnici și al celor ce vor să beneficieze de munca acestora e următorul aspect: munca prestată în acest fel are caracter ocazional, nu repetat.