Cum ar putea să arate mecanismul de stabilire a salariului minim, începând din 2024. Trei scenarii alternative de majorare

Directiva europeană nr. 2.041/2022 privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană are termen de transpunere 15 noiembrie 2024. Până atunci, statele membre UE, printre care și România, trebuie să pregătească un mecanism prin care să se stabilească acest salariu minim adecvat. Deși directiva nu stabilește o valoare a salariului minim brut la nivel european, adică una care să fie respectată de toate statele membre, ceea ce oricum ar fi imposibil de realizat într-un viitor mediu apropiat, le impune statelor membre o serie de criterii minimale care trebuie să stea la baza acelui salariu minim adecvat: puterea de cumpărare a salariului minim, luând în considerare costul hranei, cheltuielile pentru îmbrăcăminte și cele pentru locuință, precum și, eventual, nevoia de a participa la activități culturale, educaționale și sociale; nivelul general al salariilor și distribuția acestora; rata de creștere a salariilor și nivelurile și evoluțiile productivității la nivel național pe termen lung.

În acest context, Institutul Național de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale (INCSDMPS) a realizat și trimis recent Ministerului Muncii un studiu privind dezvoltarea unui atare mecansim de stabilire a salariului minim brut și propunerea de monitorizare și evaluare a efectelor economice și sociale. 

Analiza efectuată de Institut, consultată de redacția noastră, a evidențiat necesitatea unui mecanism obiectiv și transparent, care să se bazeze pe criterii concrete și să fie susținut de dialog social și dezvoltare socio-economică solidă. Așa cum înfățișează chiar studiul consultat, nu există un model unic de stabilire a salariului minim aplicabil tuturor țărilor UE, dat fiind că fiecare țară are propriul său context legislativ și socio-economic: „la nivel european există doar șase state cu regimuri de salariu minim sectorial stabilit prin negocieri colective (Austria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia, Suedia), în timp ce majoritatea mecanismelor de stabilire a salariului minim corespund unui regim universal ce stabilește un singur prag salarial minim pe țară. Cu toate acestea, există diferențe considerabile în ceea ce privește rolul jucat de partenerii sociali în ajustarea salariului minim legal, din cadrul schemei universale, unde stabilirea salariului minim se realizează în baza deciziilor instituționalizate ale guvernelor”.

Având în minte dezideratul directivei ce trebuie transpusă în mai puțin de un an de zile, acela ca România să aibă un mecanism de stabilire a salariului minim, Institutul a creionat câteva coordonate generale pentru construirea acestui mecanism:

Pe de o parte, e clar că nivelul salariului trebuie să fie suficient pentru un trai decent. Totodată, e nevoie de „stabilirea unui set de criterii obiective în vederea ajustării salariului minim, pe baza practicilor internaționale corelate cu contextul socio-economic național și cu prevederile Directivei, precum și a dezbaterilor recente ale partenerilor sociali cu privire la: nivelul național al salariului minim, indicele Kaitz și costul forței de muncă la nivelul salariului minim; impactul salariului minim asupra competitivității și ocupării forței de muncă, precum și distribuția asimetrică a angajaților pe niveluri de venituri”.

Evaluarea impactului și analiza scenariilor ar trebui furnizate și puse la dispoziție de către instituția specializată în analiza și evaluarea de impact a politicilor din domeniul pieței muncii din domeniul socio-economic, al pieței muncii și al evaluării impactului politicilor publice.

Consultări reale și implicare mai mare a partenerilor sociali

Pentru România, recomandarea este crearea unui organism consultativ care să includă Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social, Comisia de Dialog Social, Consiliul Economic și Social și alte entități, care să faciliteze negocierile privind nivelul salariului minim. De asemenea, s-a propus desemnarea unei instituții specializate în analiza impactului politicilor din domeniul pieței muncii, care să formuleze recomandări privind valorile salariului minim ca rezultat al evaluării impactului ex-ante și ex-post al majorării salariului minim.

În plus, se sugerează ca partenerii sociali să fie mai implicati în procesul de stabilire a salariului minim prin intermediul Consiliului Național Tripartit pentru Dialog Social. Această implicare va spori eficacitatea și eficiența politicilor economice și sociale.

Nu vom mai asista la mărirea de pe o lună pe alta a salariului minim?

Institutul punctează că un aspect semnificativ în construirea mecanismului viitor de stabilire a salariului minim este acela de a avea o durată predefinită de valabilitate a salariului minim legal, care să ajute atât Guvernul în procesul de bugetare, cât și întreprinderile, în elaborarea planurilor de afaceri. Se recomandă ca revizuirea salariului minim să aibă loc pe o bază anuală, cu activitățile de inițiere în al doilea trimestru al anului pentru colectarea datelor și evaluarea impactului. Procesul de consultare și negociere pentru majorarea salariului minim se propune să fie planificat pentru lunile octombrie și noiembrie, cu decizia finală și documentele necesare pregătite în decembrie, pentru aplicabilitate de la 1 ianuarie al anului următor.

„În baza cadrului legislativ pe care îl urmează actul normativ de stabilire a salariului minim pe economie, de la etapa de proiect la cea de aprobare și implementare, se observă că, în plan național, există deja un mecanism tehnic și procedural privind pașii pe care îi presupune configurarea fluxului de lucru și de documente care gestionează stabilirea salariului minim pe economie.

Semnalăm însă necesitatea unui proces consultativ bilateral/tripartit mai eficient cu partenerii sociali în stabilirea și actualizarea salariilor minime legale, pentru a spori guvernanța din prisma unor politici economice și sociale eficace și eficiente”, punctează Institutul în documentul consultat de avocatnet.ro.

Trei scenarii alternative de majorări

1. „Scenariul 1 – Salariul minim brut se ajustează cu evoluția prognozată a ratei inflației furnizată de Comisia Națională de Strategie și Prognoză (CNSP). În plus, dacă noul raport dintre salariul minim brut ajustat și salariul mediu brut prognozat pentru anul următor se află sub pragul de 45%, se mai poate ajusta suplimentar salariul minim brut și cu [50% - 100%] din rata prognozată a PIB real, dar fără să se depășească pragul de 50% dintre salariul minim brut și salariul mediu brut”.
   
   

2. „Scenariul 2 – Salariul minim brut se ajustează cu evoluția prognozată a ratei inflației furnizată de CNSP. În plus, dacă noul raport dintre salariul minim brut ajustat și salariul mediu brut prognozat pentru anul următor se află sub pragul de 45%, se mai poate ajusta salariul minim brut suplimentar și cu [0% - 50%] din rata de creștere a productivității (PIB real/populație ocupată) prognozate, dar fără să se depășească pragul de 50% dintre salariul minim brut și salariul mediu brut”.
   
   
   

3. „Scenariul 3 – Se urmărește să se mențină raportul dintre salariul minim brut și salariul mediu brut între 45% și 50%, iar rata de creștere a salariului minim să fie aceeași cu cea prognozată de către CNSP pentru câștigul salarial brut (CSB). Se poate negocia însă o creștere mai mare, cu condiția ca procentul suplimentar de ajustare să nu depășească creșterea PIB-ului real prognozat de către CNSP”. 
   
   
   

În concluzie, adoptarea unui mecanism obiectiv, transparent și predictibil este crucială pentru România, în special datorită numărului mare de salariați remunerați la nivelul salariului minim. Mecanismul trebuie să asigure un trai adecvat pentru salariați și familiile lor, dar și să ia în considerare efectele economice ale creșterii salariului minim. Prin aplicarea sa, mecanismul va oferi un fundament bazat pe dovezi științifice pentru deciziile politice în domeniul salariului minim.