avocatnet.ro 
OUG nr. 115/2023 a stabilit că beneficiul netaxării celor 200 de lei la salariul minim se va aplica în tot anul 2024. Asta înseamnă că din 3.300 de lei salariu de bază brut 200 de lei sunt scutiți de taxe, ceea ce face ca lucrătorul să primească ceva mai mulți bani în buzunar la final de lună. Beneficiul celor 200 de lei netaxabili se aplică acolo unde nivelul salariului brut de bază este de 3.300, dar, cu tot cu alte sporuri și adaosuri (adică venitul brut) să nu depășească 4.000 de lei inclusiv. Desigur, netaxarea celor 200 de lei se aplică exclusiv celor plătiți cu salariul minim brut și niciun leu în plus la salariul de bază.
Folosind un calculator de salarii, observăm că netul unui angajat cu un venit brut de 3.300 de lei este 2.079 de lei (iar asta cu tot cu aplicarea beneficiului de netaxare) costul angajatorului fiind de 3.370 de lei. În lipsa acestui beneficiu de netaxare, angajatul ar avea un net sub 2.000 de lei.
1 ianuarie 2024 înseamnă însă momentul de la care angajatorii care i-au plătit vreme îndelungată (cel puțin 24 de luni) pe lucrători la același nivel minim salarial, adică la nivelul minimului pe economie, trebuie să înregistreze creșteri salariale pentru acești lucrători. Despre „de ce”-urile și „cum”-urile acestei obligații am discutat în mai multe rânduri pe final de 2023. „Unde scrie?” În Codul muncii. „De ce trebuie să-i cresc salariul dacă l-a crescut Guvernul an de an?” Pentru că legea nu ține cont de acește creșteri.
„Scheme” pentru respectarea legii
Da, legiuitorul a ales să-i forțeze pe angajatori să renegocieze salariile cu angajații o dată la 24 de luni - e vorba însă doar de cei plătiți la nivelul cel mai de jos. Cum se explică obiectiv situația menținerii unui angajat mai bine de doi ani la cel mai de jos nivel salarial din România?
De la obligația de a crește aceste salarii cele mai multe discuții, unele încurajate chiar prin opiniile exprimate recent în presa centrală, s-au dus înspre cea mai inutilă și tototdată nelegală soluție pe care angajatorii o pot aplica acestei „probleme”: terminarea contractelor și încheierea altora noi, astfel încât clepsidra celor 24 de luni să fie „resetată”.
Măsura e nelegală, desigur, pentru că angajatorii nu au aici o reală posibilitate de a înceta contractele de muncă pe acest motiv.
„Dacă cresc fie și cu un leu...”
Se pierde facilitatea de netaxare a celor 200 de lei la salariul minim. Nu are rost să mai spunem însă că modificarea unilaterală a salariului nu e posibilă aici. Orice modificare salarială presupune, de regulă, o negociere și acordul ambelor părți. Ca atare, chiar și dacă nu se punea problema acelor 200 de lei fără taxe, „creșterea de formă/derizorie” a salariilor era egală cu neîndeplinirea scopului obligației prevăzute de Codul muncii, de fapt.
Cei 200 de lei fără taxe fac însă problema mai complicată pentru cei care nu vor și nu aveau intenția de a face nici negocieri, nici creșteri salariale. De ce? Pentru că creșterea trebuie să fie suficientă cât să nu îi dezavantajeze pe angajații respectivi, care, de la nivelul 3.301 lei, nu mai pot beneficia de beneficiul de netaxare. Pentru 3.301 lei salariu de bază brut, netul e de 1996 de lei - comparativ cu 2.079 de lei, angajatul iese, evident, în pierdere la salariul net.
Așadar, câți lei?
În acest context, angajatorul trebuie să fie pregătit să ofere o creștere salarială care să-i ofere angajatului garanția că nu-i va scădea salariul net.
Ce înseamnă să-i ofere 50 de lei creștere salarială? Un net de 2.024 de lei.
Ce înseamnă să-i ofere 100 de lei? Un net de 2.052 de lei.
Ce înseamnă să-i ofere 150 de lei? Un net de 2.079.
Dar pentru 200 de lei? Un net de 2.107 lei.
Practic, crescând aceste salarii cu câte 150 de lei, veniturile nete ale angajaților vor rămâne la fel ca acum, când sunt plătiți cu 3.300 de lei salariu brut și beneficiind de cei 200 de lei fără taxe.
Prin urmare, creștere cu câte 150 de lei a salariilor brute nu înseamnă nimic pentru respectivii angajați.
Și-a îndeplinit angajatorul obligația prevăzută de Codul muncii, din moment ce netul a rămas neschimbat? Dacă un leu era considerat derizoriu, 150 de lei se apropie mai degrabă de o încercare de a urmări scopul legii.
Desigur, angajatorul nu poate fi pus să compenseze politicile fiscale adesea imprevizibile ale statului - din păcate pentru angajat, creșterea chiar și cu 300 - 400 de lei a salariului său brut nu-i aduce mare lucru în buzunar.
Măsuri necorelate, într-o paradigmă de permanentă optimizare financiară
Statul a lăsat ușa abuzurilor larg deschisă, pentru că în țara în care scopul oricărei norme juridice este redus la „cum să profit” și „cum să nu primesc amendă”, partea cea mai importantă este ignorată.
Într-adevăr, se pot găsi instrumente „de optimizare” financiară, în special atunci când măsurile fiscale încurajează fix astfel de abordări, însă astfel vom rămâne în continuare țara cu cele mai multe salarii minime și cu cei mai mulți lucrători necalificați în acte și care prestează activități pentru care legea impune un anumit nivel de pregătire.
„Optimizarea” financiară nu este, în esență, ceva rău, dar rău este să accentuezi un dezechilibru deja existent pe piața muncii, pentru că locurile de muncă vacante pentru care se oferă salarii la nivelul celui minim vor rămâne vacante pe termen lung.
Și în cazul în care un lucrător ar accepta o astfel de variantă, pentru acum este prins în această capcană, cel mai probabil în următoarea perioadă își va căuta un alt loc de muncă.
Sau dacă ar accepta, să spunem, un loc de muncă în astfel de condiții, cu siguranță îl va privi ca pe o variantă „de avarie”, deci va continua căutarea și, cel mai probabil, emigrarea în statele mai bine dezvoltate (financiar și din punct de vedere al relațiilor de muncă oneste) va fi tot în creștere.
Nu așa arată o relație de muncă sănătoasă, bazată pe „ciupeala” scăpărilor din actele normative, pentru că și din cealaltă parte vor fi încercări asemănătoare, pe principiul „atât mă plătești, atât mă respecți, tot atât voi munci și eu” - definiția unui cerc vicios.
Victoria2023