Începând cu data de 1 iulie 2024, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată va fi de de 3.700 lei, arată proiectul de HG pus luna trecută în dezbatere la Ministerul Muncii. Pe lângă asta, am mai aflat recent că Guvernul plănuiește să crească, de la aceeași dată, de la 200 la 300 de lei beneficiul de netaxare la angajații plătiți cu salariul minim.
Practic, de la 1 iulie niciun angajat cu program normal de lucru (medie de 168 de ore lunar) nu poate avea un salariu brut sub 3.700 de lei, iar celor care au momentan salarii sub acest nivel trebuie să le crească brutul ca efect al noii hotărâri.
O discuție ceva mai complicată se naște însă în privința unei categorii de angajați care până de curând erau plătiți cu minimul pe economie și care, de la 1 ianuarie și până acum le-au crescut salariile ca efect al prevederilor din Codul muncii ce stabilesc că niciun angajat nu poate fi ținut pe salariul minim pe economie mai mult de 24 de luni („salariile minime istorice”).
Să zicem că unui angajat i-a fost crescut la 1 ianuarie sau la 1 martie salariul brut peste 3.300 de lei, dar fără să depășească 3.700 de lei. Deși în prezent salariul său brut este peste nivelul minimului brut garantat în plată, de la 1 iulie nu va mai fi. Firește că niciun salariu pentru un program normal de lucru nu va putea fi sub 3.700 de lei brut de la 1 iulie; ca atare, cuiva care acum are 3.400 sau 3.600 de lei brut va trebui să-i mai crească salariul brut încă o dată, ca efect al noului HG, de la 1 iulie. Întrebarea este însă dacă, tot în considerarea art. 164 alin. (21) din Codul muncii, angajaților cărora le-au crescut salariile brute în ultimele luni ca urmare a respectării acelei prevederi din Codul muncii trebuie să le fie crescute salariile, de la 1 iulie, peste 3.700 de lei sau e suficient să rămână la acel nivel.
Orice astfel de majorare salarială operată în considerarea art. 164 alin. (21) din Codul muncii ar fi trebuit să opereze cu două condiții esențiale, prima însă mai importantă decât cea de-a doua: (1) prin negociere între părți și (2) cu asigurarea că netul angajatului nu scade ca urmare a majorării brutului, situație în care se ajungea din cauza pierderii beneficiului de netaxare de 200 de lei, care, odată crescut brutul, nu se mai aplica. Aceasta a fost și recomandarea Inspecției Muncii - părțile să negocieze noul brut astfel încât să nu aibă loc o scădere a netului.
Doar că asta nu s-a întâmplat mereu în practică, dacă judecăm după poveștile contabililor și ale angajaților înșiși - firmele au operat uneori majorări „din pix”, fără negociere, de valori insignifiante și care au dus la scăderea venitului încasat la final de lună de către angajat.
Oferind măcar 150 de lei în plus față de nivelul salariului minim brut garantat în plată (adică o majorare de 5%), angajatorii le-au garantat lucrătorilor cel puțin același net pe care îl aveau când erau plătiți cu 3.300 de lei brut și beneficiau de 200 de lei netaxabili.
De la 1 iulie însă, beneficiul de netaxare crește cu 50% - 300 de lei netaxabili din valoarea salariului minim brut, care va fi de 3.700 de lei. Asta va însemna un net puțin mai mare în buzunarul angajaților plătiți cu minimul pe economie decât dacă beneficiul ar fi rămas la 200 de lei - concret, 2.352 de lei ar fi netul unui angajat plătit la nivelul minimului pe economie, de la 1 iulie.
În mod normal, niciun angajat full time, fie că vorbim de cei plătiți de cel puțin 24 de luni la acest nivel sau de alții, nu ar trebui să aibă un net sub acest nivel de la 1 iulie.
Revenind însă de la problema pusă mai sus: dacă majorarea a operat deja, conform prevederilor din Codul muncii, de la începutul anului și până acum, e nevoie, de la 1 iulie, ca salariile acelor angajați să crească chiar peste nivelul de 3.700 de lei brut? Dacă da, atunci brutul acelor angajați ar trebui crescut astfel încât netul lor să nu fie mai mic decât 2.352 de lei. Or, asta ar putea să însemne creșteri salariale pe care nu toți angajatorii vor vrea să le suporte.
La această întrebare ne-ar putea oferi răspuns chiar legiuitorul, dar nu știm cât de curând. Concret, într-un proiect de modificare, printre altele, a Codului muncii, pe care redacția avocatnet.ro l-a prezentat pe surse luna trecută, se menționează o clarificare importantă: salariul de bază minim brut va fi stabilit „astfel încât să nu fie diminuat salariul minim net aferent acestuia”. Cu o atare clarificare, orice majorare ar opera pe nivelul salarial, cu sau fără beneficii fiscale de orice fel, netul angajatului nu ar trebui să scadă niciodată. Proiectul nu este nici măcar în dezbatere la acest moment și e greu de spus dacă acesta ar putea fi chiar adoptat - admițând că va fi proiect de OUG - până la 1 iulie 2024.
În lipsa unei atare obligații impuse în Codul muncii, e mai mult ca sigur că de la 1 iulie vom mai auzi de astfel de „anomalii salariale” în practică.
În fine, trebuie subliniat că discuția de față se face strict cu privire la acei angajați cărora a trebuit să le crească salariile peste nivelul minimului brut de la 1 ianuarie, precum și în lunile care au urmat. 1 ianuarie a fost momentul de la care a început să producă efecte obligația din Codul muncii de a nu mai ține angajații pe nivelul salarial minim mai mult de 24 de luni - indiferent că salariile minime cresc prin efect al HG-urilor. Ca atare, unui angajat căruia cele 24 de luni i se împlinesc, de exemplu, la 1 septembrie, va trebui să i se majoreze salariul minim brut peste nivelul de 3.700 de lei, stabilit de la 1 iulie. Rămâne valabilă însă discuția despre necesitatea de a asigura un net cel puțin egal cu cel dinainte.
Comentarii articol (1)