Cauza Kaya impotriva Romaniei

 La data de 12 octombrie 2006, Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg s-a pronuntat in cauza Kaya impotriva Romaniei.
 
 Situatia de fapt priveste, in esenta imprejurarea ca in luna aprilie 2005, reclamantul Saban Kaya, cetatean turc de origine kurda, stabilit pe teritoriul Romaniei din anul 2000, casatorit cu un cetatean roman, a fost declarat indezirabil printr-o ordonanta a procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de apel Bucuresti, interzicandu-i-se, in acelasi timp, dreptul de sedere pe teritoriul Romaniei pentru o perioada de 15 ani, cu motivarea ca existau informatii si indicii temeinice ca acesta desfasura activitati de natura a pune in pericol siguranta nationala. Reclamantul a fost retinut de politie la data de 18 aprilie 2005 si apoi expulzat in Turcia. Impotriva ordonantei, reclamantul a formulat contestatie, care a fost respinsa ca nefondata de catre Curtea de apel Bucuresti.
 
 Curtea a constatat incalcarea articolului 8 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, care garanteaza dreptul la respectarea vietii private si de familie, determinata de imprejurarea ca ingerinta autoritatilor nu era prevazuta de o lege corespunzand exigentelor consacrate de Conventie, avand in vedere ca reclamantul nu s-a bucurat, nici in fata autoritatilor administrative, nici cu ocazia solutionarii contestatiei sale de catre Curtea de apel de gradul minim de protectie impotriva arbitrariului autoritatilor. De asemenea, Curtea a retinut incalcarea articolului 1 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventie care se refera la garantiile procedurale in cazul expulzarilor de straini, intrucat controlul exercitat de catre Curtea de apel cu ocazia judecarii contestatiei formulate de catre reclamant a fost pur formal, mai ales ca autoritatile nu au comunicat reclamantului nici cel mai mic indiciu privind faptele care ii erau imputate, ordonanta prin care era declarat indezirabil fiindu-i comunicata de catre parchet doar in ziua sedintei de judecata, iar Curtea de apel a respins cererea aparatorului domnului Kaya vizand amanarea judecarii cauzei, impiedicandu-l astfel pe acesta din urma sa studieze ordonanta procurorului. Totodata, Curtea a respins ca inadmisibile, capetele de cerere privind incalcarea articolelor 5 § 1 f), 6 § 1, 16 si 4 din Protocolul numarul 4 din Conventie sub aspectul dreptului la libertate si siguranta, a dreptului la un proces echitabil, a restrictiilor activitatii politice a strainilor si a interzicerii expulzarilor colective de straini.
 
 In ceea ce priveste cererea de satisfactie echitabila formulata de reclamant in temeiul art. 41 din Conventie, desi reclamantul solicitase despagubiri in valoare totala de 500.000 euro, cu titlu de daune morale, Curtea de la Strasbourg a dispus acordarea sumei de 10.000 Euro cu titlu de daune morale, suferite de reclamant ca urmare a incalcarii dreptului sau la respectarea vietii private si de familie, cat si ca urmare a nerespectarii garantiilor procedurale in cazul expulzarilor de straini.