avocatnet.ro 
„Noţiunile de locuinţă, încăpere sau dependinţă din continutul infractiunii de violarea vietii private, prevăzută de art. 226 alin. (1) din Codul penal au acelaşi înţeles cu notiunile de locuintă, încăpere sau dependintă din continutul infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) din Codul penal, fiind subsumate noțiunii de domiciliu în sensul legii penale”, a concluzionat luna trecută Înalta Curte într-o decizie pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: dacă noţiunile de locuinţă, încăpere sau dependinţă la care face referire art. 226 alin. (1) din Codul penal sunt mai extinse decât cea de domiciliu prevăzută de art. 224 din Codul penal, incluzând şi acele spaţii care, chiar dacă nu pot fi calificate drept domiciliu, oferă o protecţie vieţii private a persoanei, de pildă grupul sanitar al unei clinici sau la care au acces mai multe persoane, o cabină de probă dintr-un magazin, vestiarul unei săli de sport.
„Atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă”, potrivit art. 226 (1) din Codul penal, aceasta fiind una dintre formele pe care le poate îmbrăca această infracțiune (și transmiterea fără drept a unor imagini, de pildă, este tot violarea vieții private).
În procesul în derulare, inculpatul a fost trimis în judecată pentru că a montat dispozitive electronice de înregistrare audio-video, disimulate în interiorul unor odorizante, plasate fără drept în două toalete ale unei clinici medicale, cu scopul de a surprinde imagini cu persoanele ce utilizează cele două toalete, prin asta ajungând să aducă atingere vieții private a două persoane.
Prima instanță a considerat că fapta nu reprezintă infracțiunea de violare a vieții private, pentru care ar fi nevoie ca fapta să se fi petrecut într-un spațiu ce se regăsește în noțiunea de domiciliu din punct de vedere penal (noțiune care, în plus, include și locul îngrădit ce ține de locuință). Deși Codul penal se referă în trei cazuri la noțiunile de locuință, încăpere și dependință, nu le definește deloc, ceea ce impune interpretarea lor conform înțelesului uzual al termenilor, adică conform D.E.X.-ului. În speță, toaletele unei clinici medicale nu ar intra, așadar, în accepțiunea de locuință, încăpere și dependință ce țin de locuință.
Desigur, sentința dată de judecătorie a fost contestată și, în cadrul apelului, s-a făcut sesizarea Înaltei Curți cu chestiunea de drept în discuție.
„Cum art. 226 din Codul penal ce incriminează violarea vieții private nu definește un înțeles specific pentru termenii de încăpere sau dependință din conținutul său, rezultă că aceștia au înțelesul obișnuit în contextul actului normativ, acela de domiciliu în sens penal.
Chiar dacă noțiunile de încăpere sau locuință au și alt înțeles, diferit de cel menționat, doar legiuitorul poate realiza configurarea explicită a conceptelor și noțiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înțeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înțelegerea lor corectă și a se evita interpretările greșite, după cum prevede expres art. 25 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, referitor la definirea conceptelor.
Ca atare, în absența configurării explicite de către legiuitor a unui alt sens decât cel obișnuit în contextul Codului penal, este evident că noțiunile de locuință, încăpere ori dependință sunt folosite de către legiuitor în sensul consacrat în incriminarea violării de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) din Codul penal”, motivează Curtea în Decizia nr. 18 din 22 aprilie 2024, publicată miercuri în Monitorul Oficial.
Diana Matei
Comentarii articol (0)