Înainte de orice, (1) a fost ajustată definiția pentru documentele legale, inclusă în Legea evaziunii - s-au adăugat documentele electronice, cu precizarea că este vorba inclusiv de facturile electronice. Astfel, în înțelesul acelui act normativ, documente legale înseamnă, mai nou, documentele în format tipărit sau electronic prevăzute de Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Codul vamal, Legea contabilității și de reglementările elaborate pentru punerea în aplicare a acestora, inclusiv factura electronică emisă, transmisă și primită utilizând sistemul e-Factura.
Apoi s-a precizat că (2) evidențierea cheltuielilor care n-au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive inclusiv în facturile electronice se consideră fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale (art. 9 alin. 1 lit. c din Legea evaziunii). Formularea anterioară cuprindea în mod expres doar „actele contabile” și „alte documente legale”. În acest caz, pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani (față de forma inițială care prevedea de la doi la opt ani) și interzicerea unor drepturi sau amenda penală.
În plus, s-a adăugat la final sintagma „inclusiv electronice” la alte două fapte acoperite de pedeapsa amintită în paragraful anterior (art. 9 alin. 1 lit. d și e din Legea evaziunii) - alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor și executarea de evidențe contabile duble folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor.
La pedeapsa cu între trei și zece ani de închisoare și interzicerea unor drepturi sau cu amendă penală, s-a adăugat o faptă complet nouă (art. 9 alin. 1 lit. h din Legea evaziunii) - (3) folosirea de către contribuabil, cu rea-credință, a sistemului e-Factura pentru a crea aparența legalității în cazul unor operațiuni fictive sau pentru a disimula circuitul tranzacțional real al bunurilor ori serviciilor.
Mai departe, avem modificări în privința (4) condițiilor de majorare a limitelor acestei pedepse cu între trei și zece ani de închisoare (faptele de la art. 9 alin. 1 din Legea evaziunii). Mai exact, dacă prin faptele prevăzute s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro (față de 100.000 euro anterior), în echivalentul monedei naționale, limita minimă și limita maximă a pedepsei se majorează cu trei ani (față de cinci ani anterior). Totodată, dacă prin faptele prevăzute s-a produs un prejudiciu mai mare de un milion de euro (față de 500.000 euro anterior), în echivalentul monedei naționale, limita minimă și limita maximă a pedepsei se majorează cu cinci ani (față de șapte ani anterior). În plus, în privința faptelor de la articolul 9 din Legea evaziunii există și schimbări legate de condițiile în care pedepsele pot fi reduse sau chiar anulate prin acoperirea prejudiciilor (și nu numai).
În fine, o altă noutate legată de documentele electronice este reprezentată de (5) apariția unei pedepse care nu exista anterior: constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la șapte la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi orice acțiune comisă în cadrul unor scheme frauduloase având ca efect diminuarea cu cel puțin un milion de euro, în echivalentul monedei naționale, a resurselor bugetului de stat prin:
- utilizarea sau prezentarea de declarații sau documente false, documente electronice false, incorecte sau incomplete privind TVA;
- nedivulgarea în mod intenționat de informații privind TVA, atunci când aceste informații trebuie divulgate potrivit legii;
- prezentarea de declarații corecte, declarații electronice corecte privind TVA pentru a masca în mod fraudulos neplata sau constituirea unor drepturi necuvenite la rambursări de TVA.
„În esență, Curtea a reținut că dispozițiile legii criticate constituie un pas important în trecerea pe care statele trebuie să o facă de la teoriile tradiționaliste de natură retributivă ale dreptului penal, conform cărora aplicarea unor pedepse privative de libertate în cazul comiterii infracțiunilor reprezintă o condiție sine qua non a restabilirii ordinii de drept, spre teoriile moderne specifice acestei ramuri de drept, potrivit cărora, în cazul infracțiunilor ce au ca scop realizarea unor câștiguri ilicite, principalul obiectiv al politicii penale etatice trebuie să vizeze descoperirea și confiscarea respectivelor bunuri (în sens larg), în vederea introducerii lor sau a contravalorii lor în bugetul public. Totodată, Curtea a constatat că dispozițiile legale anterior menționate sunt în acord cu exigențele constituționale privind calitatea legii, egalitatea în drepturi, procedura de legiferare și respectarea deciziilor Curții Constituționale.”
Sistemul e-Factura este obligatoriu, în prezent, pentru relațiile B2B (toate operațiunile) și B2G (operațiunile în relația cu instituțiile și autoritățile statului). Totuși, în cazul relației B2B, e-Factura va deveni unicul canal de comunicare a facturilor abia începând cu 1 iulie 2024, potrivit Legii 296/2023.
Comentarii articol (1)