Analiză: Cinci probleme majore legate de măsurile antievaziune pe care urmează să se pronunțe CCR

CCR ar urma să se pronunțe asupra proiectului de lege în ședința programată pentru data de 19 martie 2024. Acesta a fost adoptat de Senat și Camera Deputaților în decurs de numai două zile, în decembrie 2023, fiind inițiat de liderii celor două partide de la Putere, însă a fost trimis la CCR de către parlamentarii din Opoziție.

Specialiștii spun că se așteaptă ca documentul să treacă de CCR și apoi să fie pus rapid în aplicare, motiv pentru care au apărut și semnalele de alarmă din spațiul public. „Este foarte probabil ca acele obiecții de neconstituționalitate să fie respinse în bună măsură și atunci legea va intra imediat în vigoare - probabil câteva zile mai târziu va fi publicată în Monitorul Oficial și va intra în vigoare”, a opinat, la un webinar recent organizat de NNDKP, Emil Bivolaru, Partener.

Iată care sunt principalele probleme care pot apărea dacă proiectul va ajunge să se aplice:

1. Sunt șanse mari să crească numărul de sesizări penale pentru nereținerea la sursă a impozitelor. Mai precis, inclusiv nereținerea la sursă va reprezenta infracțiune și se va pedepsi penal, în condițiile în care, în prezent, infracțiuni sunt doar reținerea și neplata și încasarea și neplata.

„Calea către a constata o infracțiune nu e atât de directă. Adică, pe lângă a constata că nu s-a reținut impozitul, trebuie îndeplinit și criteriul subiectiv al infracțiunii - să se dovedească că e făcută cu intenție. Pe de altă parte, dacă ne punem în papucii unor inspectori fiscali, în condițiile în care au în lege o prevedere care spune că e infracțiune nereținerea impozitului, iar ei constată în control că a avut loc o nereținere de impozit, e posibil să fie mai tentați, de acum încolo, să constate nereținerea și mai departe să lase situația în competența organelor de urmărire penală, ca să verifice existența sau inexistența intenției. (...) Probabil că un prim efect al acestei noi reglementări ar fi să crească numărul de sesizări penale pe zona aceasta a impozitelor cu reținere la sursă”, a precizat Lucian Barbu, Partener la NNDKP.

„E posibil să nu fie vorba nici de o modalitate subiectivă de abordare a problemei, ci mai degrabă de o modalitate obiectivă din partea inspectorilor fiscali, care se vor simți obligați, atunci când vor observa întrunirea unor elemente aparente ale unor infracțiuni, să sesizeze organele de cercetare penală, în contextul în care legea va fi suficient de clară din perspectiva conținutului constitutiv al anumitor tipologii de infracțiuni”, a opinat și Emil Bivolaru.

În completare, Alina Timofti, Partener la NNDKP, a subliniat că riscul cel mai mare va fi în situațiile în care vorbim despre recalificări fiscale: „În momentul în care avem spețe interpretabile sau din zonele gri ale legislației -- pentru că noi avem o legislație cu multe arii de dubiu -- și ajungem într-o zonă de recalificare a naturii unui venit pe care-l oferi unui angajat, acolo discuția este și mai sensibilă. Pentru că tu ai declarat într-un fel, inspectorul recalifică și consideră declarația ta ca fiind de altă natură și atunci cu siguranță că gradul de risc este mai mare și tentația inspectorului de a face o sesizare penală, în baza acestei prevederi legislative, este cu atât mai mare, pentru că nu dorește să-și asume o analiză finală care poate să aibă și o componentă de penal.”

În altă ordine de idei, inclusiv specialiștii de la PwC România atrăgeau recent atenția asupra chestiunii incriminării nereținerii la sursă.

2. Contribuabilii ar putea căpăta un comportament excesiv de prudent. Cu alte cuvinte, companiile ar putea să facă rețineri la sursă chiar și în situații în care în mod normal n-ar fi făcut-o, de frica cercetărilor penale.

„Un al doilea pericol ar fi ca contribuabilii care până acum ar fi judecat speța pur fiscal și ar fi aplicat un tratament pur în baza unei judecăți profesionale, de frica unor abuzuri care s-ar putea face de către organele statului asupra lor, să facă, la rândul lor, niște rețineri de impozite pe care în alte condiții probabil că nu le-ar fi făcut. Una este să rămâi într-o zonă de litigiu fiscal, să te judeci cu Fiscul, și alta este să riști o cercetare penală, care nu e deloc o experiență plăcută. Toate acestea mai ales în condițiile în care, în zona impozitelor cu reținere la sursă, prevederile nu sunt foarte clare. (...) Concluzia este că contribuabilii vor ajunge să fie și mai atenți, vizavi de impozitele cu reținere la sursă, și organele de control probabil vor fi mai înclinate spre a împinge dosarele către organele de cercetare penală”, a explicat Lucian Barbu.

• Citește și: Evaziune fiscală: Specialiștii estimează, pentru 2024, controale mai agresive ale autorităților în acest domeniu.

3. Interesul autorităților pe creditarea firmelor de către asociați va crește. Deja vorbim despre un subiect care apare des în cadrul controalelor fiscale, doar că lucrurile nu prea ajung acum în zona penală. Prin urmare, dacă proiectul va deveni lege, este posibil ca spețele de acest gen să devină mult mai periculoase pentru firme. Potrivit documentului, se va putea pedepsi operaţiunea de creditare directă/indirectă, de către orice persoană fizică, cu scopul efectuării unor plăţi cu sume de bani care provin din omisiunea evidenţierii în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate şi/sau a veniturilor realizate.

„Ceea ce ar fi de punctat aici este că, pe de o parte, prevederea este foarte neclară. Pe de altă parte, nu se clarifică ce înseamnă creditare, nu se clarifică la ce se referă omisiunea evidențierii în actele contabile a sumelor folosite pentru a aduce un credit în societate. Cert este că ne întrebăm care va fi efectul acestei noi reglementări în practică, mai ales pentru contribuabilii onești. Probabil, (și) ca urmare a acestei noi reglementări, va fi o concentrare suplimentară a organelor fiscale asupra tranzacțiilor prin care firmele sunt creditate intragrup sau de către acționari.

Deja anul trecut și în continuare sunt în derulare o serie de controale, în special antifraudă, în care se verifică exact acest lucru -- creditări făcute de acționari către firmă -- și în care se verifică, pe de o parte, sursa fondurilor (adică de unde are patronul bani să crediteze firma), dar și zona pur fiscală (adică, presupunând că sursa fondurilor e licită, presupunând că tranzacția are scop economic și firma chiar are nevoie de împrumutul respectiv, se urmărește a se identifica în ce măsură s-a aplicat o dobândă). Aici cred că ar fi de punctat că, în multe situații, mai ales la societățile mai mici, asociații creditează firma fără dobândă. Am văzut că Fiscul chiar verifică dacă s-a aplicat o dobândă și dacă dobânda aceea este la o valoare de piață. Și, în cazul persoanelor fizice, verifică dacă s-a aplicat impozitul pe venitul din dobânda asociatului care a creditat firma”, a spus Lucian Barbu.

„Aceasta este una dintre spețele despre care aminteam că le vedem deja în practică. Ele n-au ajuns neapărat -- sau, în orice caz, nu într-o proporție covârșitoare -- în zona de penal, dar, dată fiind atenția cu care această speță este privită de către autorități, ne așteptăm să fie trecută și prin «furcile caudine» ale acestei legi despre care vorbim. Finanțările de la asociați către companie reprezintă operațiuni extrem de frecvente pe piața românească”, a adăugat Alina Timofti.

4. Apar probleme mari de la inadvertențele din declarațiile informative de TVA și din prezentarea de declarații... corecte. Mai departe, fiscaliștii spun că vom putea vedea probleme inclusiv din perspectiva nepotrivirilor între declarațiile informative de TVA. Plus că proiectul prevede și ideea de prezentare de declaraţii corecte pentru a masca fraudulos neplata sau constituirea unor drepturi necuvenite la rambursări de TVA.

„În urma acestei modificări, aceste inadvertențe [din declarațiile informative de TVA] pot să fie problematice. La fel, problematică poate să fie declarația SAF-T, care conține atât elemente transfrontaliere, cât și elemente locale. (...) Mai tare mi se pare partea asta cu prezentarea de declarații corecte privind TVA pentru a masca fraudulos neplata sau constituirea unui drept necuvenit la rambursarea de TVA. (...) Termenii sunt foarte vagi și niște elemente de declarare care până acum nu puneau probleme deosebite ajung să fie un element obiectiv pentru stabilirea unei infracțiuni de evaziune fiscală. Desigur, rămâne elementul subiectiv, adică intenția. Deci, simpla existență a acestor declarații incorecte nu atrage răspunderea penală, ci trebuie demonstrată intenția. (...) Ce este de reținut este că aceste declarații informative vor trebui tratate cu foarte mare atenție în viitor, pentru că pot constitui infracțiuni”, a lămurit, tot la webinarul NNDKP, Alexandru Aparaschivei, Partener.

5. Amestecarea, din nou, a procedurilor. Altă chestiune problematică a fost semnalată în cadrul unei conferințe recent organizate de PwC - reamestecarea procedurii penale cu cea fiscală.

„Un aspect extrem de grav este împrejurarea că, deși în 2020 s-a reușit, într-un final, separarea procedurii penale și fiscale, pare că intenția Legiuitorului se schimbă și vor fi amestecate din nou. Astfel, în aplicarea acestui proiect, dacă va intra în vigoare, penalul va soluționa chestiuni fiscale (dacă există sau nu obligația de reținere la sursă, dacă s-a întocmit sau nu un decont corect de TVA). În schimb, organele fiscale pare că vor putea și vor avea competențe ca veritabile organe judiciare (pentru că vor avea decizia de a nu face sesizări penale în situația în care contribuabilii vor achita acele «prejudicii» pe care le vor stabili ele prin decizii de impunere). Aceste prevederi ne aduc aminte de vremuri nu atât de îndepărtate (2015-2016), când fiscalul era penalizat foarte tare și când tot ce era fiscal se ducea în penal”, a precizat Mihail Boian, Partener la D&B David și Baias.