UPDATE: Norme oficiale: Cum trebuie implementate măsurile obligatorii antirisipă alimentară

Legea nr. 217/2016, care a fost concepută pentru a preveni și reduce risipa alimentară în lanțul de aprovizionare, a suferit o serie de amânări și de modificări de-a lungul timpului - deși s-a plecat de la dezideratul de a impune măsuri antirisipă, ele s-au transformat în măsuri facultative pentru cei din industria alimentară. Abia actuala versiune, modificată primăvara asta prin Legea nr. 49/2024, aduce o abordare mai strictă, transformând (la loc) acțiunile voluntare în obligații pentru toți operatorii economici din industria alimentară.

Pentru că modificările aduse de Legea 49 sunt numeroase și semnificative, era necesară și adaptarea normelor de aplicare a Legii 217/2016 - ceea ce Executivul a făcut acum prin HG nr. 955/2024, act care a apărut în Monitorul Oficial și este în vigoare din 14 august 2024. Noile norme țin cont de cea mai recentă republicare a Legii nr. 217/2016, iar acestea înlocuiesc vechile norme.

Noua paradigmă din Legea privind diminuarea risipei alimentare, sintetizată de avocatnet.ro în acest material, nu se limitează doar la a impune obligații. Ea prevede și crearea unei platforme naționale pentru monitorizarea și gestionarea eficientă a măsurilor adoptate, sporind gradul de conștientizare și responsabilizare al operatorilor economici. În plus, autoritățile abilitate vor avea noi atribuții, cum ar fi elaborarea unei strategii naționale și asigurarea unei gestionări eficiente a măsurilor de prevenire și reducere a risipei alimentare.

Printre cerințele noi impuse operatorilor economici în Legea nr. 217/2016 se numără încărcarea în platforma națională a planurilor anuale de diminuare a risipei alimentare și a rapoartelor anuale care detaliază cantitatea și valoarea alimentelor donate. 

Concret, normele noi pe care le avem acum în față prevăd următoarele noutăți, în principal:

• detalierea măsurilor specifice antirisipă pentru fiecare verigă din lanțul alimentar: ce trebuie să se facă pe zona de producție primară, pe zona de prelucrare / procesare, ce trebuie să se facă pe zona de depozitare / distribuție / comercializare; totodată, vorbim și de detalierea măsurilor antirisipă din domeniul hotelier şi al serviciilor de alimentaţie publică;
  
  
• un contract-cadru pentru redistribuirea alimentelor prin transfer cu titlu gratuit: se stabilește realizarea transferului către consumatorul final/operatorul receptor în baza unui contract-cadru, stabilindu-se perioadele maxime în care se poate face transferul în funcție de tipul de produs; de asemenea, se stabilește ce produse nu pot face obiectul acestui transfer;
  
  
• documentația necesară pentru transferul cu titlu gratuit către consumatorul final: norma prevede obligația de a avea documente care să ateste ce produse alimentare au fost redistribuite, ori de câte ori e cazul; documentele trebuie să prevadă tipul produsului redistribuit, cantitatea de produs redistribuită, data-limită de consum/data durabilităţii minimale, data redistribuirii, numărul de consumatori finali către care a fost redistribuit;
  
  
• obligația operatorilor implicați în procesul de transfer cu titlu gratuit de a păstra, pentru trei ani, evidența nominală a furnizorilor produselor agroalimentare pe care le primesc şi a beneficiarilor acestora, cu excepţia cazului în care produsele agroalimentare sunt distribuite direct către consumatorul final;
  
  
• detalierea obligației de transmitere a informațiilor în Platforma națională pentru prevenirea și reducerea risipei alimentare (începând din 2026): se prevede ca termen de referință data de 31 martie a fiecărui an; 
  
  
• implementarea și actualizarea periodică a listei operatorilor receptori: Ministerul Agriculturii va primi, pe baza unei cereri de solicitare a înscrierii de la fiecare operator (modelul e anexat la HG) date privind acești operatori, pe care la va face publice.

Desigur, apare întrebarea despre când vom avea platforma națională? Până la data de 30 iunie 2025, potrivit hotărârii.

Toți cei implicați în producția, distribuția și comercializarea alimentelor sunt obligați de Legea 217 să ia măsuri concrete pentru a limita risipa. Motivația acestei schimbări de abordare sau, mai corect spus, motivul pentru care legiuitorul a trebuit să se întoarcă după câțiva ani la ceea ce stipulase inițial, se regăsește în preocupările exprimate de instituțiile europene și în angajamentele internaționale asumate de România, inclusiv în cadrul Acordului de la Paris și a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă. Obiectivul este clar: reducerea la jumătate a risipei de alimente pe cap de locuitor până în anul 2030.