avocatnet.ro 
Legea nr. 49/2024 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare a impus mecanismele de reducere a risipei tuturor operatorilor din sectorul alimentar din România. De când? Din 21 martie. Risipa alimentară, conform Legii nr. 217/2016, se referă la ieșirea alimentelor din consumul uman din cauza degradării, cu necesitatea distrugerii lor conform legislației în vigoare.
1. Aplicabilitate: Legea nr. 217/2016 prevede că operatorii economici din sectorul agroalimentar, aşa cum sunt definiţi în Regulamentul (CE) de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, au obligaţia să întreprindă măsuri de prevenire a risipei alimentare - persoane fizice sau juridice care răspund de îndeplinirea cerințelor legislației alimentare în cadrul întreprinderii cu profil alimentar aflată sub controlul lor.
2. Operatorii economici din domeniul agroalimentar sunt obligați prin Legea nr. 49/2024 să adopte cel puțin două din cele zece măsuri stabilite pentru prevenirea risipei alimentare, printre care vânzarea cu preț redus a produselor aproape expirate și redistribuirea alimentelor nevândute. Aceste acțiuni trebuie să respecte o ierarhie prestabilită și să fie raportate anual de operatori, cu publicarea planurilor și rezultatelor pe site-urile lor. Este planificată și crearea unei platforme naționale pentru combaterea risipei alimentare, iar consumatorii trebuie informați despre măsurile anti-risipă implementate.
3. Legea impune operatorilor economici din industria ospitalităţii să permită clienţilor să ia mâncarea neconsumată acasă, fără costuri suplimentare, și să informeze vizibil despre această opțiune în meniu. Practici precum vânzarea produselor aproape de expirare la preț redus sunt încurajate, iar obligația de a permite clienților să ia mâncarea acasă este separată de celelalte măsuri de reducere a risipei impuse prin lege.
4. Printre măsurile impuse se numără donarea alimentelor aproape de expirare și transferul gratuit către operatori receptori sau consumatori finali, cu excepția băuturilor alcoolice. Aceste transferuri sunt considerate daruri manuale, din perspectiva legii civile, și trebuie realizate conform unui contract-cadru, însă alimentele nu pot fi revândute de cei care le primesc. Unii operatori, cum ar fi anumite asociații, fundații și întreprinderi sociale, pot vinde alimentele la un preț redus pentru a acoperi costurile de funcționare. Legislația oferă și facilități fiscale, precum deductibilitatea la impozitul pe profit pentru alimentele donate și excluderea de la aplicarea TVA pentru transferul alimentelor aproape de termen.
5. Operatorii economici din sectorul agroalimentar sunt obligați să prezinte rapoarte anuale privind acțiunile și rezultatele obținute în contextul Legii 217/2016. Aceste rapoarte trebuie să fie conforme cu cadrele internaționale de raportare și încărcate pe o platformă dedicată care va deveni funcțională în viitorul (sperăm!) apropiat. Transferul ilegal al produselor alimentare sau nerespectarea obligației de raportare pot atrage amenzi de până la 40.000 de lei, deși microîntreprinderile și întreprinderile mici sunt exceptate de la unele dintre aceste sancțiuni. În plus, există pedepse specifice pentru cei care comercializează ilegal produse alimentare primite gratuit, cu amenzi care pot fi reduse la jumătate dacă sunt plătite rapid.
6. Legea nr. 217/2016 mai stabilește și obligații referitoare la informarea și responsabilizarea personalului fiecărui operator economic, dar și educarea consumatorilor cu privire la consumul responsabil.
7. În fine, vânzarea la preț redus a produselor aproape de expirare nu trebuie condiționată de programe de fidelizare. Legislația interzice declararea deliberată a produselor nevândute ca fiind improprii consumului uman dacă ele sunt încă bune, și nu permite revânzarea de către beneficiarii donațiilor, cu excepția unor ONG-uri autorizate care pot vinde produsele la prețuri foarte mici.
karina1712 
Magda Staicu
Comentarii articol (0)