Combatem evaziunea sau doar zăngănim cătușele? Carențele de rigoare și coerență ale noii legislații anti-evaziune fiscală

Legea 126 conține un nou set de modificări la Legea pentru prevenirea și combaterea evaziunii nr. 241/2005 („Legea”), dar și la OUG nr. 43/2022 privind DNA și la OUG nr. 78/2016 privind DIICOT. Legea de modificare a fost atacată la Curtea Constituțională pe 21 decembrie 2023, invocându-se atât neconstituționalitatea legii în ansamblu său, cât și obiecțiuni punctuale, privitoare la prevederi anume din cuprinsul său. În data de 19 martie 2024, prin Decizia nr. 146/2024, Curtea a respins obiecția de neconstituționalitate.

Facem, în cele ce urmează, un inventar al acestor modificări, cu comentariile noastre:

1. A fost modificată definiția termenului  „documente legale” – art. 2 lit. c) din Lege

Definiția „documentelor legale” a fost actualizată, pentru a ține pasul cu vremurile digitale:

• Sintagma „documentele prevăzute de (…)” a fost înlocuită de „documentele emise pe suport hârtie sau electronic prevăzute de (…)” și
• A fost adăugată „factura electronică, transmisă și primită, conform legii, utilizând sistemul național privind factura electronică RO-Efactura”.

Nu e nimic de comentat aici, deși ne întrebăm dacă nu cumva factura emisă prin RO-Efactura nu este altceva decât un „document electronic”, ceea ce face redundantă menționarea ei separat. Cel mai probabil, singura rațiune a menționării ei separat de celelalte documente pe format electronic ține de modul în care este prezentată aceasta publicului, ca o soluție minune pentru reducerea GAP-ului de TVA și reducerea evaziunii.

Această reglementarea nu a făcut obiectul obiecției de neconstituționalitate.

2. A fost reglementată și incriminată o nouă faptă de evaziune fiscală: „nereținerea impozitelor și/sau contribuțiilor prevăzute în anexă”, pedeapsa fiind de la 1 la 5 ani sau amendă – art. 6 ind. 1 alin. (1 ind. 1) din Lege

Remarcăm că această modificare a trecut aproape neobservată atât în spațiul public, cât și pentru autorii obiecției de neconstituționalitate, deși – așa cum vom explica în cele ce urmează – este una extrem de periculoasă pentru întregul mediu de business, creând un nivel de incertitudine greu de acceptat.

Atragem atenţia că nu este vorba de „reținerea și neplata, încasarea și neplata, în cel mult 60 de zile de la termenul de scadență a impozitelor și/sau contribuțiilor prevăzute în anexă”, infracțiune care este deja (re)incriminată de la 1 martie 2022 la art. 6 ind. 1 alin. (1) din Lege, ci, de această dată, fapta de „nereținere” – infracțiune nouă, prevăzută la alin. 1 ind. 1 al art. 6 ind. 1 din Lege.

Citește integral articolul pe www.cursdeguvernare.ro.