UPDATE: Acțiunea penală poate fi pusă în mișcare din oficiu dacă la dosar există o plângere prealabilă? ICCJ clarifică situația infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă sau din oficiu

Curtea de Apel Brașov a cerut ICCJ pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau din oficiu, iar persoana vătămată a depus deja o asemenea plângere, acţiunea penală mai poate fi pusă în mişcare din oficiu?”.

În decizia dată la începutul acestei luni, ICCJ a stabilit că „în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau din oficiu, iar persoana vătămată a depus deja o asemenea plângere, acţiunea penală trebuie considerată ca fiind pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate aşa încât retragerea plângerii prealabile poate interveni conform art.158 alin. (1) din Codul penal”, mai exact, retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunţarea unei hotărâri definitive, în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile, ceea ce înseamnă înlăturarea răspunderii penale a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă. Decizia nr. 30/2024 a completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 585.

Pe scurt, inculpatul ajunge să fie judecat pentru fapte de violență în familie împotriva a trei persoane vătămate - fiecare depusese plângere prealabilă. Pentru că victimele și-au retras plângerile, s-a decis încetarea procesului penal, chestiune cu care parchetul nu a fost de acord, susținând că pentru infracțiunile respective legea prevedea punerea în mișcare a acțiunii penale atât ca urmare a plângerii prealabile, cât și din oficiu. Prima instanță a constatat însă că ideea pornirii acțiunii din oficiu era exclusă, chiar dacă fusese menționată în actele procesuale, întrucât victimele depuseseră plângeri înainte - prin urmare, retragerea lor ducea la încetarea procesului penal, fiind irelevant ce s-a scris în acte.

Procuratura a făcut apel împotriva acestei decizii, susținând că acțiunea penală poate fi pusă în mișcare din oficiu, chiar dacă la dosar există o plângere prealabilă formulată de persoana vătămată. S-a solicitat astfel ca instanța de control judiciar să pronunțe o soluție de condamnare a inculpatului. De aici, s-a ajuns până la urmă la sesizarea ICCJ cu această chestiune de drept penal. 

Desigur, pentru că vorbim de fapte de violență în familie, s-a pus problema că victimele minore sau cele care trăiesc în condiții de vulnerabilitate (ex. teamă, intimidare, insecuritate locativă sau financiară) pot fi influențate să-și retragă plângerile. Curtea de Apel a argumentat că protecția oferită de lege victimelor violenței în familie ar trebui să fie maximă, pentru a preveni abuzurile și pentru a asigura că retragerea plângerilor nu se face sub presiune. Astfel, s-a evidențiat importanța unei verificări riguroase a consimțământului pentru retragerea plângerii, asigurându-se că acesta este dat în mod liber și fără orice fel de constrângeri.

Totodată, au fost punctate recomandările Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, care subliniază importanța ca procedurile penale să continue chiar dacă victimele își retrag plângerile - pentru a asigura protecția acestora.

ICCJ a analizat dispozițiile legale relevante, subliniind următoarele: art. 157 alin. (1) din Codul penal și art. 295 alin. (1) din Codul de procedură penală prevăd că punerea în mișcare a acțiunii penale necesită o plângere prealabilă din partea persoanei vătămate pentru anumite infracțiuni; excepții există pentru situațiile în care persoana vătămată nu poate acționa (art. 157 alin. (4) Cod penal) sau în cazuri de violență familială (art. 199 alin. (2) Cod penal), unde acțiunea penală poate fi pusă în mișcare din oficiu. 

Principiul de bază este disponibilitatea acțiunii penale, adică decizia de a trage sau nu făptuitorul la răspundere penală aparține persoanei vătămate. Excepțiile permit însă procurorului să acționeze din oficiu pentru a proteja mai bine interesele persoanelor vătămate.

Acțiunea penală este considerată exercitată din oficiu doar când, la momentul emiterii ordonanței de punere în mișcare, nu există o plângere prealabilă validă, potrivit Curții, iar dacă există o plângere prealabilă conformă, acțiunea penală se consideră pusă în mișcare pe baza acestei plângeri, permițând astfel retragerea plângerii prealabile conform art. 158 alin. (1) din Codul penal.