CJUE: Nerezidenților trebuie să li se permită furnizarea de informații suplimentare la contestarea respingerii rambursării de TVA. Legislația din România, în acord cu decizia Curții

Articol scris de Adelina Coman, Junior Tax Consultant, și Mihaela Ardeleanu, Tax & Accounting Manager.

Prezentăm pe scurt conținutul speței analizate și contextul care a generat litigiul:

Litigiul în cauza C-746/22 a implicat compania Slovenské Energetické Strojárne AS (SES) din Slovacia, care a solicitat rambursarea TVA-ului aferent intrărilor achitat pentru bunurile și serviciile cumpărate în Ungaria în perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie 2020, și organele fiscale din Ungaria.

Mai exact, problema a apărut atunci când pentru soluționarea cererii de rambursare a TVA autoritățile fiscale maghiare au solicitat informații suplimentare de la societatea în cauza, iar acesta nu a răspuns în termenul stabilit de o lună. În consecință, autoritățile fiscale maghiare au decis să închidă procedura de rambursare a TVA-ului pentru motivul că această societate nu furnizase informațiile solicitate de autoritatea fiscală din Ungaria, iar pe baza informațiilor disponibile nu era posibil să se stabilească cu exactitatea impusă faptele aflate la baza cererii respective.

Slovenské Energetické Strojárne AS a contestat această decizie, anexand la contestația sa toate documentele a căror prezentare fusese solicitată prin intermediul cererii de informații. Cu toate acestea, nu a avut câștig de cauză, întrucât, printre altele, legislatia maghiară interzice prezentarea unor elemente de probă noi în susținerea unei contestații, atunci când autorul acesteia cunoștea aceste elemente înainte de adoptarea deciziei.

În fața instanței, societatea a susținut că interzicerea furnizării de noi informații sau dovezi în timpul apelului este în contradicție cu prevederile Directivei 9/2008 privind rambursarea TVA-ului. Cazul a ajuns astfel în fața CJUE pentru clarificarea interpretării acestor prevederi din directivă și pentru a stabili dacă legislația națională maghiară este compatibilă cu legislația UE.

În acest fel, CJUE a fost rugată să răspundă la trei întrebări privind interpretarea Directivei 9/2008 în ceea ce privește rambursarea TVA-ului. Pe scurt, întrebările adresate au fost:

1. Perioada de o lună prevăzută în art. 20, alin. (2) din Directiva 9/2008 pentru solicitarea informațiilor suplimentare reprezintă un termen de decădere?
2. Legislația națională maghiară, care interzice prezentarea de noi dovezi în etapa de apel, se corelează cu prevederile Directivei 9/2008?
3. Autoritățile fiscale pot închide procedura de rambursare în lipsa informațiilor solicitate, iar contribuabilii au dreptul la un recurs efectiv împotriva acestei decizii?

Prin urmare, CJUE a oferit clarificări în legatură cu cele trei intrebări adresate de către Curtea din Budapesta, concluzionând urmatoarele:

• cu privire la prima și a doua intrebare: legislația națională nu poate interzice unui contribuabil să furnizeze informații suplimentare în etapa de contestație, dacă acestea nu au fost furnizate autorității fiscale în termenul de o lună stabilit în art. 20, alin. (2), deoarece această perioadă nu constituie o perioadă de decădere;
• cu privire la a treia intrebare: art. 23 din Directiva 9/2008 trebuie interpretat în sensul că această prevedere nu împiedică legislația națională să închidă procedura de rambursare a TVA-ului dacă contribuabilul nu furnizează informațiile solicitate în termenul stabilit, cu condiția ca decizia de închidere să fie considerată o decizie de respingere a cererii de rambursare. De asemenea, contribuabilul trebuie să aibă dreptul de a contesta această decizie conform prevederilor stabilite în directivă.

Analizând această speță din perspectiva legislației din România, constatăm că răspunsurile oferite de către CJUE în această cauză sunt similare cu prevederile din Codul fiscal.

Mai exact, potrivit legislației naționale, în cazul rambursării de TVA solicitată de către persoanele impozabile care nu sunt stabilite în România, dar sunt stabilite în alt stat membru al UE, Fiscul are dreptul de a cere informații suplimentare pentru a clarifica anumite aspecte sau pentru a verifica validitatea cererii, contribuabilii avand la dispozitie un termen de o lună, de la data la care solicitarea de informații suplimentare este primită, pentru a răspunde la această solicitare. În cazul netransmiterii documentelor solicitate în acest termen, organele fiscale pot soluționa cererea de rambursare a TVA-ului în baza documentelor transmise. 

În cazul în care cererea de rambursare este respinsă, integral sau parțial, contribuabilii au dreptul de a contesta deciziile autorităților fiscale, Codul de procedură fiscală stipulând expres faptul că „Contestatorul, intervenienţii sau împuterniciţii acestora poate/pot să depună probe noi în susţinerea cauzei. În această situaţie, organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat i se oferă posibilitatea să se pronunţe asupra acestora.”

Prin urmare, considerăm că atât prevederile naționale privind rambursarea TVA-ului către persoane impozabile care nu sunt stabilite în Romania, dar sunt stabilite în alt stat membru al UE, cât și practica autorităților fiscale din România sunt în concordanță cu hotărârea CJUE în Cauza C-746/22. Această hotărâre ajută, totodată, contribuabilii să își consolideze înțelegerea asupra anumitor drepturi și proceduri legate de rambursarea TVA-ului în cadrul UE.