Proiect: Până la 200.000 lei amenzi la neacordarea salariului minim prevăzut de lege. Cât de blândă e legislația acum cu angajatorii care încalcă semnificativ normele

Actualmente, nerespectarea dispoziţiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut pe ţară se sancționează în Codul muncii cu amendă de la 300 lei la 2.000 lei. Dacă primește amenzi din prima, adică nu avertismente, așa cum constatăm uneori din chiar comunicările inspectoratelor, la ora actuală (și de ani de zile chiar) un angajator iese mai profitabil încălcând legea și fiind sancționat decât respectând-o.

Contravenția de la art. 260 alin. (1) lit.a) e în așa fel formulată că nu implică câte o amendă pentru fiecare persoană găsită în situația de a fi plătită sub minimul legal: „a) nerespectarea dispoziţiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut pe ţară, cu amendă de la 300 lei la 2.000 lei”. Practic, chiar dacă are 20 de angajați pe care îi plătește sub minimul garantat în plată, firma primește o amendă de maximum 2.000 de lei. Dacă angajatorul „economisește” la fiecare angajat câte 200 de lei, să zicem, prin nerespectarea salarizării minime, tot rămâne cu 2.000 de lei în plus după ce e amendat. Dacă angajații nu își cer drepturile, adică plata salariilor din urmă, angajatorul, practic, nu va fi suferit mare lucru de pe urma încălcării legii.

Cu o chestionabilă întârziere, se propune în sfârșit, la Ministerul Muncii, sancționarea mai dură a celor care nu plătesc salariul minim garantat: amendă de la 3.000 la 5.000 de lei pentru fiecare persoană identificată de inspectori în această situație. Totuși, maximul amenzii per angajator va fi de 200.000 de lei. 

„a) nerespectarea dispozițiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut, stabilit prin act normativ sau a nivelului salarial minim stabilit prin contractul colectiv de munca aplicabil, cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei pentru fiecare persoană căreia nu i s-a garantat în plată salariul
minim brut stabilit prin act normativ sau prin contractul colectiv de munca aplicabil, fără a depăși valoarea cumulată de 200.000 lei”, prevede varianta din proiectul în dezbatere a art. 260 alin. (1) lit.a) din Codul muncii.

Amenda va avea, totodată, o sferă mai largă de acoperire: se înțelege că se va aplica și pentru salarizarea minimă din alte acte normative decât clasica hotărâre a Executivului sau salariile stabilite prin contractele colective, care pot cuprinde niveluri minime de salarizare superioare celor prevăzute la nivel legislativ. 

Față de actuala sancțiune, vorbim, fără îndoială, de amenzi cu mult mai mari. Pe de o parte, amenda nu mai e unică, ci acordată pentru fiecare persoană identificată în această situație, iar, pe de altă parte, limitele amenzii sunt ceva mai mari ca acum. Noul regim sancționatoriu e prevăzut într-un proiect de lege pus recent în dezbatere la Ministerul Muncii al cărui scop principal e transpunerea directivei europene privind salariul minim adecvat. Având în vedere că acesta trebuie să treacă și în Parlament, cel mai probabil, abia în toamnă vom asista la intrarea în vigoare a noii amenzi. 

Ce înseamnă nerespectarea dispoziţiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut pe ţară: practic, poate să însemne nu doar un salariu brut sub cel stabilit prin HG, în fiecare an, ci și un salariu brut în care se includ, în mod nepermis, tichetele de masă, deși ele reprezintă adaosuri la acel minim garantat sau alte sume care nu reprezintă, de fapt, salariu de bază. 

În continuare, sancțiunile sunt prea mici pentru încălcările majore ale legii

Cum spuneam, proiectul prevede o amendă maximă de 200.000 de lei pentru nerespectarea salariului minim garantat, indiferent câți angajați au fost prejudiciați. Practic, de la 40 de angajați în sus, dacă ne raportăm la amenda maximă, de 5.000 de lei/angajat, putem spune și că nu mai există sancțiune. 

Ne aducem însă aminte de amenzile pentru munca nedeclarată - în cuantum fix de 20.000 de lei, munca la negru nu se mai sancționează dincolo de suma de 200.000 de lei. Iar asta e profitabil când vorbim de zeci și sute de angajați. De pildă, cum a fost în cazul unei societăți de pază și protecție unde inspectorii au găsit peste 600 de angajați fără contracte, în 2023, situație în care, dacă Fiscul nu vine „să completeze” acțiunea de control a ITM-ului, s-ar putea ca, și cu o amendă de multe sute de mii de lei, patronul să iasă tot pe profit la finalul discuțiilor. Mergem mai în urmă, în 2022, când la un angajator din domeniul transportului de persoane s-au găsit nu mai puțin de 827 de persoane ce activau fără contracte. 

Când în Codul muncii și-au făcut, în sfârșit, apariția amenzile serioase pentru munca la negru, în oricare dintre formele sale sancționate de lege, Parlamentul mai introdusese o sancțiune: sistarea activității firmelor care recidivează, practic. Deși există la nivel teoretic, în Codul muncii, sancțiunea privind sistarea activității pentru cei care nu se conformează legii și continuă în paradigma muncii nedeclarate, chiar și după amendare, nu se poate aplica nici în prezent, aproape șapte ani mai târziu față de momentul când a intrat în Codul muncii. În 2022, când am căutat să aflăm de ce nu s-a dorit aplicarea ei, ni s-a spus că pandemia a pus prea multă presiune pe companiile din România ca să mai apară și astfel de regimuri sancționatorii extrem de dure. Un astfel de motiv nu poate sta în picioare în situații precum cea menționată mai sus: o companie care are câteva sute spre o mie de lucrători la negru este un operator economic care, în mod cât se poate de obiectiv, nu ar trebui să mai funcționeze pe piață.