Studiu: Cum ar putea să evolueze sectorul de telemedicină din România, potrivit Consiliului Concurenței

Consiliul Concurenței a prezentat săptămâna trecută varianta preliminară a „Studiului privind serviciile medicale furnizate în regim de telemedicină, ca o componentă a transformării digitale”. Telemedicina în România se află într-o fază de dezvoltare accelerată, impulsionată de necesitatea de a furniza servicii medicale la distanță în timpul pandemiei COVID-19. Cu toate acestea, pentru a valorifica pe deplin potențialul telemedicinei, este necesară îmbunătățirea infrastructurii tehnologice și a cadrului legislativ, precum și asigurarea securității datelor pacienților, potrivit studiului.

Implementarea telemedicinei la noi în țară a început timid, cu proiecte pilot în zona unităților medicale publice. Un exemplu notabil este proiectul POSCCE 49472 derulat de Ministerul Sănătății în perioada 2014-2018, care a vizat creșterea calității actului medical în zonele rurale. În 2019, unitățile medicale private au început să ofere teleconsultații, dar adevărata expansiune a avut loc în timpul pandemiei COVID-19.

OUG nr. 196/2020 a introdus în Legea reformei în domeniul sănătății conceptul de telemedicină, definit astfel: „totalitatea serviciilor medicale furnizate la distanță, fără prezența fizică simultană a personalului medical și a pacientului, pentru stabilirea diagnosticului, indicarea tratamentului, monitorizarea unor afecțiuni sau indicarea unor metode de prevenție a bolilor, în mod securizat, prin intermediul tehnologiei informației și mijloacelor electronice de comunicare”. În paralel, în Parlament se afla o propunere legislativă cu obiect similar, dar contextul pandemic a făcut necesară completarea de urgență a Legii sănătății prin ordonanță. Ordonanța a reglementat șase servicii de telemedicină: teleconsultația, teleexpertiza, teleasistenţa, teleradiologia, respectiv radiologie și imagistică medicală la distanță, telepatologia și telemonitorizarea. Ordonanța avea nevoie de norme de punere în aplicare, care au venit însă destul de târziu, cu doi ani mai târziu, mai exact. Lista cu specializările medicale care pot fi oferite prin telemedicină se regăsește în anexa acestor norme, reglementate prin HG nr. 1133/2022.

Perioada de criză din sistemul sanitar adusă de pandemia COVID-19 a presupus nevoia de furnizare de servicii medicale prin mijloace de comunicare la distanță, care au fost reglementate la vremea aceea pentru a răspunde nevoilor punctuale: de exemplu, pentru monitorizarea la distanță a stării de sănătate a pacienților COVID-19. 

„Acest studiu include în analizele sale evoluția serviciilor medicale la distanță precum și a celor de telemedicină, așa cum au fost reglementate legislativ. Deși legislativ sunt reglementate distinct, în esență, consultația la distanță, așa cum a fost implementată, face parte din serviciile de telemedicină și reprezintă un tip de interacțiune medic-pacient similar teleconsultației”, scrie în studiul Consiliului Concurenței.

După pandemie, numărul consultațiilor la distanță decontate de CNAS a scăzut

Înainte de pandemie, legislația privind asigurările sociale de sănătate din România nu prevedea reglementări specifice pentru decontarea consultațiilor medicale la distanță​, dar lucrurile au evoluat începând din martie 2020, când a început starea de urgență în context pandemic, când au fost introduse primele reglementări ce permiteau decontarea consultațiilor medicale la distanță. Reglementările referitoare la decontarea consultațiilor medicale la distanță au continuat și în perioada stării de alertă​, adică din mai 2020 și pe tot parcursul anului 2021, dar din aprilie 2022, când a încetat starea de alertă, au fost au fost impuse restricții privind numărul și tipurile de consultații decontate prin telemedicină, ceea ce a dus la o scădere semnificativă a numărului de consultații decontate, conform studiului.

Numărul consultațiilor de telemedicină decontate a atins un maxim de 1,3 milioane în luna noiembrie 2020. Ulterior, acest număr a oscilat într-un trend descendent, cu creșteri în trimestrele I și IV ale fiecărui an din perioada octombrie 2020 - 31 martie 2022​. Începând cu aprilie 2022, numărul consultațiilor de telemedicină decontate s-a stabilizat la aproximativ 0,4 milioane pe lună, din cauza limitărilor impuse de noile reglementări legislative​. Ponderea consultațiilor de telemedicină decontate în totalul consultațiilor decontate a variat de la un maxim de 25% în noiembrie-decembrie 2020, stabilizându-se ulterior la 6-8% lunar până în ianuarie 2023.

„(...) atât medicii de familie cât și medicii de specialitate din ambulatoriu pot acorda consultații la distanță, prin orice mijloace de comunicare, pentru bolile cu potenţial endemo-epidemic ce necesită izolare precum și pentru afecţiunile cronice, cu respectarea aceloraşi condiţii de acordare ca şi în cazul consultaţiilor în cabinet pentru afecţiunile respective (...) Tot la distanță pot fi acordate terapiile psihiatrice, precum și sfatul genetic, acestora aplicându-li-se reglementările legale în vigoare pentru serviciile diagnostice şi terapeutice efectuate în cabinet.

De asemenea, se pot acorda la distanță, prin orice mijloace de comunicare, serviciile conexe actului medical furnizate de psiholog în specialitatea psihologie clinică, consiliere psihologică şi psihoterapie, precum și în specialitatea psihopedagogie specială – logoped. Și acestor servicii conexe li se aplică reglementările legale în vigoare pentru serviciile efectuate în cabinet”, scrie pe site-ul CNAS.

Pe lângă CNAS, și asigurătorii privați au început să includă telemedicina în pachetele lor de asigurări de sănătate. Asigurătorii privați oferă polițe care acoperă consultațiile la distanță, adesea ca parte a pachetelor premium sau a celor destinate companiilor care oferă beneficii medicale angajaților lor. Aceste polițe pot acoperi o gamă mai largă de servicii de telemedicină comparativ cu cele decontate prin CNAS și pot include consultații video, monitorizare la distanță și alte servicii de telemedicină specificate în contractele de asigurare. 

În retrospectivă, cererea pentru servicii de telemedicină a crescut semnificativ, fiind determinată de nevoia de prevenție și monitorizare a pacienților cu afecțiuni cronice. În perioada de vârf a pandemiei, 2020-2022, au fost colectate informații de la aproximativ 130 de entități publice și private, indicând o creștere constantă a utilizării telemedicinei. Pe de altă parte, arată studiul, oferta a fost diversificată, incluzând atât platforme independente cât și unități medicale publice și private. Platformele independente au jucat un rol crucial, oferind servicii de telemedicină prin intermediul internetului, facilitând accesul pacienților la consultații medicale.

Riscurile importante din perspectiva GDPR

Telemedicina implică transmiterea și stocarea informațiilor medicale sensibile prin intermediul platformelor digitale - ne amintim, cu această ocazie, că din perspectiv GDPR datele privind sănătatea fizică și mentală a persoanelor sunt încadrate ca fiind date sensibile, al căror regim de prelucrare comportă un nivel ridicat de precauție. Riscul major este violarea confidențialității acestor date, accesul neautorizat sau atacurile cibernetice putând duce la pierderea sau compromiterea datelor medicale​. 

„În cadrul articolului 9 alin. 1, GDPR enunță regula potrivit căreia este interzisă prelucrarea datelor personale de sănătate. La alin. 2 sunt prezentate excepțiile interdicției, fiind prevăzute foarte concret justificările aferente. 

În general, prelucrările permise în mod justificat vizează prelucrări de date realizate direct de medic, la cabinet, de medicul de medicina muncii, de angajator pentru realizarea contractului de muncă sau de stat pentru interes public (cum a fost pandemia COVID-19).

Atunci când apare un interes comercial în prelucrarea datelor medicale, clinicile medicale vor trebui să dețină consimțământul explicit al pacientului (...)

Pentru platformele prin care se furnizează servicii de telemedicină, conformarea cu prevederile GDPR reprezintă o provocare, datorită nivelului de complexitate privind datele personale implicate. Furnizorii de servicii medicale în regim de telemedicină trebuie să fie conștienți de aceste riscuri și să implementeze măsuri adecvate pentru a asigura conformitatea cu GDPR și pentru a proteja confidențialitatea și securitatea datelor pacienților”, subliniază Consiliul Concurenței.

Propunerile Consiliului

„Analiza structurii sectorului serviciilor de telemedicină din România a evidențiat un domeniu cu un potențial de dezvoltare semnificativ, generat în principal de nevoia de a crește gradul de prevenție la nivelul pacienților, dar inhibat de inegalitățile în ceea ce privește gradul de acces al populației la servicii medicale și de insuficiența personalului medical. La nivel european, creșterea numărului de bolnavi cu afecțiuni cronice este o altă cauză care stă la baza dezvoltării telemedicinei, monitorizarea afecțiunilor cronice fiind unul din tipurile de consultații medicale potrivite telemedicinei. Deși România a înregistrat în ultimii 10 ani o ușoară scădere a acestui indicator, numărul bolnavilor cronici este unul mare, cu o pondere de aproximativ 20% în totalul bolnavilor peste 16 ani, acest factor fiind un potențial accelerator al telemedicinei și la nivel național”, arată Consiliul Concurenței.

Realizarea unei platforme integrate la nivel național:

• crearea unei platforme naționale pentru telemedicină care să integreze toate serviciile și să fie accesibilă tuturor unităților medicale ar facilita accesul uniform la servicii de telemedicină și ar standardiza procedurile și protocoalele de lucru; 
• o atare platformă ar putea fi accesată de orice  medic aflat în situația de a trata un anumit pacient, astfel încât să cunoască istoricul medical al acestuia și evoluția stării sale de sănătate, „deoarece același pacient poate fi în situația de a schimba unități de tratament, în funcție de afecțiunile care se acutizează sau de limitele de tratament ale spitalelor”, punctează Consiliul Concurenței;
• „În folosul pacienților ar fi ca această platformă să fie accesibilă atât specialiștilor din sistemul public de sănătate, cât și celor din sistemul privat, respectând prevederile privind protecția datelor personale (accesul fiind permis, de exemplu, în baza unui cod compus din codul numeric personal al pacientului și o parolă deținută de pacient sau cod generat de sistem și transmis pe telefonul personal al pacientului)”. 

Reanalizarea sistemului de decontare:

• Consiliul propune extinderea tipurilor de consultații decontate pentru a încuraja utilizarea telemedicinei, deoarece sistemul actual limitează decontarea la un număr redus de tipuri de consultații, ceea ce restricționează accesul pacienților și descurajează furnizorii de servicii.

Implementarea de terminale în zonele defavorizate:

• Consiliul propune înființarea unor terminale destinate telemedicinei în localitățile care nu dispun de servicii medicale în sistem public;
• aceste terminale, dotate cu echipamente necesare (laptop/PC cu microfon și cameră video și conexiune la internet), ar permite pacienților din aceste zone să acceseze servicii medicale la distanță fără a se deplasa pe distanțe mari​; Consiliul propune instalarea lor în spațiile primăriilor, unul dintre angajați având ca sarcină suplimentară îndrumarea pacienților pe partea tehnică, adicâ atât cât e necesar pentru a putea realiza conexiunea cu medicul prin intermediul terminalului; o variantă de instalare de atare terminale este inclusiv în cabinetele medicilor de familie.

Definirea unui set de condiții minimale pentru menținerea calității actului medical:

• acestea includ asigurarea accesibilității online a istoricului medical, o bună comunicare medic-pacient și identificarea cazurilor care necesită servicii efectuate fizic (analize, investigații);
• aici ar intra și implementarea unui sistem de triaj înainte de programarea consultațiilor în regim de telemedicină pentru a determina dacă solicitarea pacientului poate fi rezolvată prin telemedicină sau necesită prezența fizică.