Interviu: Un nou proiect de lege transformă datoriile privind pensia alimentară în creanțe fiscale, facilitând recuperarea debitelor de la părintele rău-platnic

Reglementările în această materie sunt vechi de 20 de ani, răstimp în care realitățile și statisticile s-au schimbat și reclamă noi abordări legislative. Încercăm să lămurim în ce măsură propunerea va putea rezolva problemele generate de neplata pensiei alimentare și răspunde necesității de a găsi o soluție legislativă eficientă, într-o variantă în care, cel puțin declarativ, proiectul de lege ar urma să faciliteze plata pensiei de întreținere și să garanteze primirea sumelor cuvenite de către părintele care, în urma divorțului, are în întreținere copilul sau copiii rezultați în urma căsniciei.

Ioana Hintea: Contextul social actual, în care statistic, în anul 2023, rata divorțurilor a fost de 1,04 divorțuri la 1000 locuitori, iar în 40% din cazurile de divorț, cuplul a avut cel puțin un copil, procent augmentat cu situațiile destrămării uniunilor consensuale din care au rezultat copii minori, ridică din punct de vedere juridic mai multe probleme specifice.

Un aspect des întâlnit în practică, derivând din desfacerea căsătoriei sau a destrămării unei relații, când există unul sau mai mulți copii minori, este reprezentat de obligația de întreținere reglementată de art. 529 și următoarele din codul Civil, cunoscută tradițional în vechea reglementare ca ”pensia alimentară”.

Conform legii, ambii părinți ai minorului au obligația de a întreține copilul minor prin furnizarea tuturor celor necesare traiului, educației și pregătirii profesionale.  Pe când părintele rezident cu care copilul locuiește în mod statornic (de regulă mama), prestează obligația de întreținere în natură, părintelui nerezident îi revine obligația de a contribui periodic și constant la întreținerea copiilor săi minori, corelativ cu nevoile acestora și cu mijloacele părintelui plătitor, prin plata pensiei de întreținere sau prestarea în natură a obligației de întreținere.

Întinderea și modalitatea concretă de prestare a obligației de întreținere, în natură sau în bani, se stabilește prin hotărâre judecătorească sau prin acordul  părților, exprimat notarial, administrativ sau chiar prin act consensual.

Un subiect mai des întâlnit în practică decât ne-am dori, vizează cazurile de neplată a pensiei de întreținere de către părintele obligat la aceasta. Ne confruntăm în realitatea vieții cotidiene, cu o multitudine de spețe în care părintele obligat la plata pensiei de întreținere nu își execută obligația, fie din motive obiective (lipsa veniturilor) sau subiective, intenționale, iar  părintele care se ocupă efectiv de creșterea copilului sau copiilor minori, este forțat să acopere singur toate cheltuielile de întreținere, creștere și educare, fără aportul obligatoriu din partea celuilalt părinte. 

Ioana Hintea: Conform propunerii, inspirată din sistemul legislativ francez, se preconizează înființarea unui serviciu public de intermediere a plății pensiei de întreținere, în subordinea Ministerului Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse.

Competența acestui serviciu este condiționată de stabilirea unei pensii de întreținere prin hotărâre judecătorească definitivă de către instanța de tutelă  – fiind aparent excluse cazurile în care modul de prestare a obligației de întreținere este în natură.

Când prin hotărâre judecătorească definitivă, instanța de tutelă a dispus îndeplinirea obligației de întreținere printr-o pensie de întreținere, serviciul va intermedia îndeplinirea obligației de întreținere în trei cazuri specifice:

• pe baza hotărârii instanței de tutelă, la cerere sau din oficiu, când părintele debitor a fost subiectul unei plângeri prealabile sau al unei condamnări pentru o faptă penală comisă cu intenție împotriva celuilalt părinte, a minorilor sau asemenea fapte au fost menționate într-o hotărâre judecătorească privind părintele debitor;
• pe baza hotărârii judecătorești a instanței de tutelă care judecă cererea de divorț, la solicitarea unuia dintre părinți;
• prin acordul ambilor părinți.

Ioana Hintea: O primă observație, pe baza modului de formulare a proiectului, constat că se vizează o aparentă limitare a acestor prevederi doar la situațiile în care pensia de întreținere este stabilită în divorțurile pe cale judiciară, cu excluderea divorțurilor prin acordul soților pe cale administrativă sau notarială, precum și a cazurilor în care obligația de întreținere nu are ca premisă desfacerea căsătoriei, ci copiii minori au rezultat dintr-o uniune consensuală.

Competența acestui serviciu de intermediere cu caracter principal social, va fi determinată și de mărimea veniturilor părintelui creditor, respectiv veniturile nete ale acestuia nu trebuie să depășească în medie în ultimele șase luni,  valoare a două salarii minime pe economie la care se adaugă valoarea netă a unui salariu minim pe economie per copil aflat în întreținere.

Altfel spus, în situația în care un părinte are în întreținere un  copil minor, trebuie să aibă o medie maximă a veniturilor nete în ultimele șase luni anterioare cererii de aproximativ 7.000 lei, pentru a beneficia de prevederile legale propuse.

În eventualitatea încadrării în condițiile de intermediere, agenția va fi sesizată printr-o cerere adresată instanței de tutelă, chiar și ulterior divorțului, în condițiile prevăzute de alin. 2 lit. (b) a proiectului sau printr-o cerere simplă adresată instituției, în condițiile prevăzute de alin. 2 lit. (c), fără a se preciza dacă în acest ultim caz este necesară asumarea cererii de către ambii părinți, aceasta fiind concluzia care s-ar desprinde din modul de formulare a proiectului.

Urmare a stabilirii și aprobării intermedierii de către instituție, părintele debitor este obligat să achite către agenție pensia de întreținere astfel cum a fost stabilită prin hotărârea judecătorească, sumele fiind virate părintelui creditor în termen de cinci zile de la plată.

Ioana Hintea: În eventualitatea în care părintele debitor nu își îndeplinește în mod conform obligația de plată a pensiei de întreținere, instituția de intermediere va avea obligația de notificare a Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), în vederea începerii în termen de 15 zile lucrătoare a demersurilor de recuperare a sumelor datorate, conform procedurii de executare silită a creanțelor bugetare.

În final, un ultim aspect de interes al proiectului, posibil cel mai relevant, este faptul că sumele datorate cu titlu de pensie de întreținere se vor achita părintelui creditor în termen de 90 de zile de la scadența obligației de plată din bugetul instituției de intermediere, indiferent dacă sumele au fost sau nu recuperate de la părintele debitor.

Practic, prin acest mecanism de ”garantare” și sprijin de către Stat a plății obligațiilor de întreținere, creanța inițială este convertită într-o creanță bugetară. Acest aspect este interesant și totodată discutabil în cadrul proiectului, întrucât, practic, se conferă unei creanțe pur civile caracter de ”creanță fiscală”, cu antamarea procedurii speciale de executare silită fiscală, chiar anterior plăților efectuate direct de către instituția intermediară din bugetul special alocat.