Astfel, conform prevederilor art. 42^2 pct.1 din Codul fiscal, grupul fiscal în domeniul impozitului pe profit se constituie din cel puţin două dintre următoarele entităţi:
- o persoană juridică română sau o persoană juridică cu sediul social în România înfiinţată potrivit legislaţiei europene şi una sau mai multe persoane juridice române sau persoane juridice cu sediul social în România înfiinţate potrivit legislaţiei europene la care aceasta deţine, în mod direct sau indirect, cel puţin 75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot al acestora;
- cel puţin două persoane juridice române la care o persoană fizică română deţine, în mod direct sau indirect, cel puţin 75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot;
- cel puţin două persoane juridice române deţinute, în mod direct sau indirect, în proporţie de cel puţin 75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot, de o persoană juridică/fizică, rezidentă într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri sau într-un stat cu care s-a încheiat un acord privind schimbul de informaţii;
- cel puţin o persoană juridică română deţinută, în mod direct sau indirect, în proporţie de cel puţin 75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot, de o persoană juridică rezidentă într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri sau într-un stat cu care s-a încheiat un acord privind schimbul de informaţii şi sediul permanent/sediul permanent desemnat din România al acestei persoane juridice străine.
- condiţia de deţinere prevăzută la art. 42^2 pct. 1 din Codul fiscal trebuie să fie îndeplinită pentru o perioadă neîntreruptă de un an, anterioară începerii perioadei de consolidare fiscală;
- sunt contribuabili plătitori de impozit pe profit, care aplică acelaşi sistem de plată a impozitului pe profit prevăzut la art. 41 din Codul fiscal;
- au acelaşi an fiscal;
- nu fac parte dintr-un alt grup fiscal în domeniul impozitului pe profit;
- nu sunt plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor sau nu sunt concomitent plătitori de impozit pe profit şi plătitori de impozit specific (fostul impozit pentru HoReCa);
- nu intră sub incidenţa prevederilor art. 18 din Codul fiscal;
- nu se află în dizolvare sau lichidare, potrivit legii.
Prin urmare, conform prevederilor art. 42^8 alin. (3) din Codul fiscal, reglementările privind recalcularea impozitului pe profit prevăzut la art. 42^8 alin. (1) nu se aplică în următoarele situaţii:
- vânzarea sau cesionarea titlurilor de participare deţinute la unul dintre membrii grupului, cu condiţia ca, drept urmare a acestei operaţiuni, deţinerea să scadă sub 25% din valoarea sau numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot;
- dizolvarea, potrivit legii, a unui membru al grupului;
- ieşirea unui membru al grupului, ca urmare a operaţiunilor de reorganizare prevăzute la art. 32 alin. (1) şi art. 33 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.
Totodată, de reținut este faptul că o copie a deciziei privind modificările ulterioare în cadrul grupului se transmite organului fiscal în evidența căruia entitatea figurează ca plătitoare de impozite și taxe, iar în baza deciziei organul fiscal marchează în vectorul fiscal, la rubrica „impozit pe profit”, obligația declarativă, inclusiv pe toată perioada cât entitatea a făcut parte din grupul fiscal.
În urma recalculării impozitului pe profit, entitatea care nu mai face parte din grup își îndeplinește obligațiile declarative și de plată în domeniul impozitului pe profit în mod individual, pentru toată perioada cât a făcut parte din grupul fiscal, iar persoana juridică responsabilă recalculează impozitul pe profit și depune declarații rectificative de la data aplicării sistemului și până la sfârșitul trimestrului în care nu mai sunt îndeplinite condițiile de către membrul grupului.
Recalcularea impozitului pe profit, la ieșirea din grup a unui membru, nu se aplică în următoarele situații:
- vânzarea sau cesionarea titlurilor de participare deținute la unul din membrii grupului, cu condiția ca, drept urmare a acestei operațiuni, deținerea să scadă sub 25% din valoarea sau numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot;
- dizolvarea, potrivit legii, a unui membru al grupului;
- ieșirea unui membru al grupului ca urmare a operațiunilor de reorganizare prevăzute la art. 32 alin. (1) din Codul fiscal, respectiv operațiuni de fuziune, divizare totală, divizare parțială, transferurilor de active și operațiunilor de achiziție de titluri de participare, efectuate între persoane juridice române potrivit legii, și art. 33 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, adică operațiuni de fuziune, divizare totală, divizare parțială, transferurilor de active și schimburilor de acțiuni în care sunt implicate societăți din două sau mai multe state membre, din care una este din România.
În ceea ce privește (3) procedura de desființare voluntară a unui grup fiscal, conform reglementărilor art. 42^8 alin. (5) din Codul fiscal, un prim aspect important de menționat este acela că, „în cazul în care în mod voluntar toţi membrii grupului fiscal solicită desfiinţarea grupului în cursul unui an fiscal, înainte de expirarea perioadei de 5 ani fiscali, grupul fiscal se desfiinţează începând cu anul fiscal următor, iar fiecare membru al grupului calculează impozitul pe profit, în mod individual, pentru perioada în care s-a aplicat sistemul de consolidare prin recalcularea impozitului pe profit pe baza rezultatelor fiscale individuale, cu perceperea de creanţe fiscale accesorii stabilite potrivit Codului de procedură fiscală, după caz, de la data aplicării sistemului şi până la începutul anului fiscal în care grupul se desfiinţează.
În mod corespunzător, şi persoana juridică responsabilă recalculează impozitul pe profit datorat de grup cu perceperea de creanţe fiscale accesorii stabilite potrivit Codului de procedură fiscală, după caz, de la data aplicării sistemului şi până la începutul anului fiscal în care grupul se desfiinţează şi are obligaţia depunerii declaraţiei fiscale rectificative. În acest caz membrii care ies din grup au obligaţia declarării şi plăţii impozitului pe profit, potrivit art. 41 şi 42.”
Totodată, important de reținut este faptul că, în situația în care, în mod voluntar, toți membrii grupului solicită desființarea acestuia în cursul unui an fiscal, înainte de expirarea celor cinci ani, grupul se desființează începând cu anul fiscal următor. Astfel, opțiunea de desființare se comunică prin depunerea, de către reprezentantul legal al persoanei juridice responsabile a grupului, la organul fiscal competent, a formularului 173, semnat de către reprezentanții legali ai tuturor membrilor, cu cel puțin 60 de zile înainte de începerea anului fiscal cu care se desființează grupul (termenul pică anual în 2 noiembrie).