Care sunt limitele pe care le impune legea privind dobânzile la creditele IFN

Legea 243/2024 este un act normativ de dată relativ recentă, care stabilește reguli pentru protejarea consumatorilor împotriva dobânzilor excesive în contractele de credit.

Norma în discuție este aplicabilă raporturilor juridice dintre consumatori și IFN-uri care acordă credite potrivit Legii 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare.

Aceasta stabilește domeniul de activitate al acestor entități în ceea ce privește creditarea. Potrivit legii, IFN-urile pot desfășura diverse activități principale de creditare.

Printre acestea se numără acordarea de credite de consum, credite ipotecare și imobiliare, precum și oferirea de microcredite. De asemenea, legea permite acestor instituții să se implice în finanțarea tranzacțiilor comerciale și să deruleze operațiuni de factoring, scontare și forfetare.

Ceea ce aduce nou recenta reglementare este impunerea unor limite asupra dobânzilor la creditele acordate de IFN-uri, limite care se aplică dobânzii anuale efective (DAE), care include toate costurile creditului, precum dobânda, comisioanele, taxele etc.

Aceste limite sunt diferențiate în funcție de tipul de credit ori de valoarea acestuia.

Astfel, la creditele ipotecare pentru investiții imobiliare, DAE nu poate depăși cu mai mult de 8 puncte procentuale dobânda la facilitatea de creditare practicată de BNR.

În ceea ce privește creditele de consum, în general, DAE nu poate depăși cu mai mult de 27 puncte procentuale dobânda la facilitatea de creditare practicată de BNR.

Legea prevede, așa cum am menționat, și plafoane specifice pentru creditele de consum în funcție de valoarea creditului, exprimate atât prin DAE zilnică, cât și prin valoarea totală plătibilă. Prin urmare, la creditele de maxim 5.000 lei, costul total al creditării nu poate depăși 1% pe zi, iar valoarea totală plătibilă nu poate depăși dublul valorii creditului. La creditele între 5.001 lei și 10.000 lei, costul total al creditării nu poate depăși 0,8% pe zi, iar valoarea totală plătibilă nu poate depăși dublul valorii creditului, iar la cele cuprinse între 10.001 lei și 25.000 lei, costul total al creditării nu poate depăși 0,6% pe zi, iar valoarea totală plătibilă nu poate depăși dublul valorii creditului.

De asemenea, în cazul depășirii acestor limite, legea prevede anumite mecanisme pentru consumatori. Astfel, ei pot solicita reducerea DAE sau a costului total al creditării pe cale amiabilă, judiciară sau prin entități de soluționare alternativă a litigiilor.

În astfel de situații, consumatorii pot solicita creditorului revizuirea contractului de credit, iar creditorul are obligația de a oferi o propunere de revizuire în termen de 30 de zile, care poate include reducerea sau ștergerea unor obligații, reeșalonarea, refinanțarea sau darea în plată a imobilului ipotecat, când este cazul.

Este important de menționat că legea se aplică și contractelor aflate în derulare la data intrării sale în vigoare, cu anumite condiții.