„În momentul de față sunt angajată într-o companie privată și de curând am depus dosarul pentru angajare în sistemul de stat. Pentru acel dosar am avut nevoie și de o adeverință de vechime de la Hr, am cerut acest lucru și mi s-a acordat, doar că angajata de la Hr a informat și șeful și colegele că eu candidez la un post la stat, ceea ce eu nu voiam să se afle, este corect si legal ceea ce a făcut angajata de la Hr?”
„Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă”, prevede art. 41 alin (1) din Constituție, în timp ce Codul muncii stabilește, în cadrul art. 3 alin. (3) că „nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea”.
Pe lângă aceste aspecte, „orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiți sau la același angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, fără suprapunerea programului de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea”, aspect pe care îl regăsim în Cod, în cadrul art. 35 alin. (1).
Astfel, dacă prin lege nu sunt prevăzute incompatibilități, orice persoană poate lucra pentru mai mulți angajatori, însă acest lucru este posibil numai în cazul în care persoana respectivă îndeplinește condițiile impuse pentru ocuparea acelui loc de muncă.
Deși în sectorul privat este suficient CV-ul persoanei care solicită ocuparea unui anumit loc de muncă, angajatorul având posibilitatea să solicite informații în legătură cu persoana care solicită angajarea de la foștii săi angajatori, dar numai cu privire la activitățile îndeplinite și la durata angajării și numai cu încunoștințarea prealabilă a celui în cauză, „încadrarea salariaților la instituțiile și autoritățile publice și la alte unități bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz”.
Acest lucru presupune, evident, întocmirea unui dosar de concurs și dovezi care confirmă îndeplinirea condițiilor precizate în cadrul anunțului, iar pe lângă nivelul de pregătire regăsim, deseori, condiția vechimii în specialitate, această dovadă fiind chiar adeverința/adeverințele eliberată/eliberate de fostul/foștii angajatori sau chiar de actualul angajator.
Este evident faptul că niciun angajator nu-și dorește să înlocuiască lucrătorii bine pregătiți și nici ca aceștia să lucreze, după terminarea programului, pentru un alt angajator, însă în mod direct nici nu-i poate împiedica sau condiționa; cel mult poate renegocia contractul existent pentru a elimina cauza care-l determină pe actualul său salariat să-și caute un al doilea loc de muncă sau să demisioneze.
De cele mai multe ori, aceste cauze sunt legate de condițiile de muncă și de salariu (salariu de bază, sporuri, indemnizații, alte adaosuri), dar pot fi și în legătură cu programul de muncă sau cu mediul de muncă, după caz.
Astfel, „scăparea” informației, confidențiale de altfel, că salariatul X încearcă să-și schimbe locul de muncă poate fi, rareori și atunci când buna-credință chiar există în acea relație de muncă, o situație care să conducă la o renegociere a contractului și la eficientizarea relației de muncă, însă de cele mai multe ori constituie chiar declanșarea unor situații conflictuale.
Este dificil de apreciat care poate fi continuarea unui astfel de demers, însă este cel puțin de dificil de anticipat dacă angajatorul poate fi împiedicat să afle despre solicitarea eliberării unei adeverințe de vechime de către un anumit salariat, pentru că, regula generală presupune semnarea acelei adeverințe chiar de către reprezentantul legal al angajatorului.
Sigur, acesta poate desemna o altă persoană, în baza unei împuterniciri, pentru a semna în locul său aceste documente, însă nu actele normative nu impun respectivei persoane un anumit nivel de confidențialitate în raport cu reprezentantul angajatorului.
Fiind în discuție informații confidențiale, care privesc exclusiv relația individuală dintre salariat și angajator, acestea nu pot fi transmise către alte persoane, cum ar fi colegi/colege, inclusiv către persoanele care au funcții de conducere intermediare.
De altfel, pentru că este dificil de anticipat dacă aceste informații pot fi sau nu divulgate nelegal și, mai departe, la fel de dificil de probat, o astfel de situație poate fi prevenită în două moduri:
- Solicitarea unei adeverințe fără a preciza scopul, acesta fiind irelevant atât pentru angajatorul care eliberează adeverința, cât și pentru cel care o solicită, fiind importante datele care vizează vechimea în muncă/specialitate și activitățile îndeplinite.
- Salariatul poate solicita inspectoratului teritorial de muncă eliberarea unui extras din registru din care să rezulte activitatea desfășurată la acesta, precizând că varianta aleasă nu are la bază imposibilitatea angajatorului de a elibera acest document, ci păstrarea confidențialității, fiind necesară achitarea unui tarif de 20 de lei.
Oricât am discuta despre litera legii, practica ne oferă tot timpul exemple de situații la limita sa. În scopul de a înțelege cât mai bine cum se aplică legea în situații concrete, ne-am propus să plecăm de la poveștile oamenilor. Dacă vrei să ne povestești despre ce se petrece la locul de muncă ori cu angajații tăi, ne poți scrie la adresa realitati_hr@avocatnet.ro și împreună cu specialiști vom încerca să oferim o perspectivă juridică asupra situației respective. |
Comentarii articol (0)