Ordinul MAI care blochează înmatriculările auto pentru PFA-uri: Explicațiile unui avocat specialist și soluția de avarie găsită de autorități

avocatnet.ro a prezentat săptămâna trecută Ordinul 181/2024 al MAI care conține o prevedere surprinzătoare, conform căreia persoanele fizice autorizate (PFA) și liber profesioniștii nu mai pot înmatricula autoturismele achiziționate pe numele unor astfel de entități.

Mai exact, prevederea în discuție, conform căreia ”calitatea de titular al certificatului de înmatriculare poate fi avută doar de o persoană fizică sau de o persoană juridică titulară a unui patrimoniu” exclude o serie întreagă de subiecți din sfera celor care pot înmatricula un autoturism, mai precis pe oricine nu este persoană fizică sau firmă. Detalii cu privire la acest ordin pot fi citite în acest articol.

Referitor la efectele acestor prevederi controversate, am cerut punctul de vedere al unui specialist al dreptului, avocatul Ovidiu Miheț, managing partner al MHLawyers. 

Avocatul bucureștean a precizat pentru avocatnet.ro că ”acest act administrativ nesocotește complet legislația primară, nu va produce consecințe în ceea ce privește domeniul fiscal, economic, exceptând daunele cauzate de lipsa de folosință a autoturismelor.

Cu titlu preliminar, menționez faptul că, în opinia mea, controversele ivite în mediul public și situațiile absurde apărute în practică se datorează unei erori regretabile din partea emitentului actului normativ.

Practic, acesta a nesocotit întreaga legislație primară (Codul fiscal), dar și Constituția, și chiar a restrâns efectele acesteia printr-un act administrativ normativ, care face parte din categoria legislației secundare, fiind inferior legilor, ceea ce constituie o abatere gravă de la ierarhia actelor normative.

Formulare defectuoasă

Astfel, prin articolul sus-menționat, statul, prin emitentul actului, exclude din sfera titularilor certificatului de înmatriculare entitățile fără personalitate juridică, precum PFA, societățile civile de avocați sau notariale, precum și orice alte forme asociative care nu dețin personalitate juridică, dar care au patrimoniu propriu.

Această excludere nu poate fi interpretată decât ca fiind o eroare de tehnică legislativă, aceasta necorelându-se cu restul dispozițiilor legale care reglementează dreptul de proprietate asupra autoturismelor de către entitățile sus-menționate.

Prin urmare, certificatul de înmatriculare este singura modalitate de a exercita folosința unui autovehicul pe care o persoană îl are în proprietate, iar restrângerea sferei titularilor acestui certificat echivalează cu o încălcare a dreptului de proprietate, respectiv împiedică explicit utilizarea unui autoturism achiziționat și deținut în mod legal.

Concret, deși legile speciale, precum cele care privesc organizarea profesiilor liberale ori Codul fiscal, permit achiziționarea și deținerea unui astfel de autoturism de către societățile civile și alte entități fără personalitate juridică, ordinul în discuție invalidează printr-un singur alineat din cadrul unui articol întreaga legislație primară care tratează acest aspect.

S-a ajuns astfel în situația absurdă în care statul, pe de o parte, percepe impozite și alte taxe și, pe de altă parte, tot statul, prin intermediul altei instituții, interzice implicit folosirea acestuia.

În mod evident, prevederile acestui ordin aduc atingere dreptului de proprietate astfel cum este reglementat în Constituția României și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind esențialmente nelegal. Dat fiind faptul că nu vorbim despre o prevedere dintr-o lege sau dintr-o ordonanță, nu se poate vorbi despre neconstituționalitate, ci despre nelegalitatea acestui act.

În plus, analizând textul de lege, se poate remarca o necunoaștere de către emitentul actului normativ a regimului juridic al unor instituții fundamentale de drept, evidență care reiese din formularea alineatului incriminat.

Conform art. 187 din Codul Civil, care definește elementele esențiale ale oricărei persoane juridice, «orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit și moral, în acord cu interesul general».

Așadar, este de neconceput existența unei persoane juridice care să nu fie titulara unui patrimoniu, expresia întrebuințată de emitentul actului fiind una cel puțin pleonastică. Cu alte cuvinte, nu există persoane juridice care să nu aibă patrimoniu.

Vechea reglementare nu prevedea nicio restricție în privința entităților care aveau posibilitatea de a înmatricula autovehicule, lucru care a fost schimbat prin introducerea în ordin a art. 4 alin. (5), conform căruia titular al certificatului de înmatriculare poate fi doar «persoană fizică sau de o persoană juridică titulară a unui patrimoniu».

Practic, prin introducerea acestei prevederi au fost excluse din sfera persoanelor care pot înmatricula un autovehicul persoanele juridice care nu au personalitate juridică precum PFA sau societățile civile de avocați sau întreprinderile familiale, chiar dacă acestea sunt titularele unui patrimoniu.

Lipsa unei perioade tranzitorii

Impedimentele întâmpinate la momentul înmatriculării de către proprietarii de mai sus ar fi putut fi evitate în măsura în care ordinul ar fi prevăzut o perioadă tranzitorie. Or, în situația de față, acesta a intrat în vigoare într-o zi de vineri, producând efecte din ziua în care a fost publicat, practic din următoarea zi de luni.

Recuperarea daunelor. Posibile remedii

După cum am menționat în partea introductivă a prezentei, Ordinul MAI 181/2024 nu produce efecte în ceea ce privește tratamentul fiscal al achiziției autoturismului și nici în ceea ce privește alte norme financiar-contabile referitoare la bunul deținut. În ceea ce privește daunele înregistrate de către proprietari, aș spune că acestea se circumscriu lipsei de folosință a bunului pe toată perioada între data refuzului de înmatriculare și data înmatriculării efective, precum și costurilor suplimentare ocazionate cu înmatricularea mașinii (tarife suplimentare solicitate de terții prestatori de servicii etc).

Cu toate că alineatul (5) al art. 4 din Ordin reprezintă o încălcare evidentă a dreptului la proprietate privată astfel cum este reglementat în Constituția României, nu poate face obiectul unui control din partea CCR, deoarece acesta este limitat la controlul legilor și ordonanțelor, ordinul MAI fiind un act inferior.

Astfel, fiind vorba despre un act administrativ normativ, orice persoană care consideră că i-a fost vătămat un drept se va putea adresa instanței de contencios administrativ cu o cerere de anulare a actului. O primă condiție pentru admisibilitatea unei acțiuni în contencios administrativ este parcurgerea procedurii prealabile, care presupune obligația persoanei vătămate de a se adresa mai întâi instituției emitente și de a cere anularea actului.

Mai departe, dacă instituția emitentă refuză sau nu răspunde în termen de 30 de zile, poate fi sesizată instanța. Conform Legii 554/2004, persoana păgubită de actul administrativ atacat are dreptul de a cere despăgubiri materiale și/sau morale.

Din păcate, nu vom ști niciodată care a fost scopul urmărit de emitent atunci când a comis această eroare nescuzabilă sau motivul pentru care nici până acum nu au fost oferite explicații în ciuda tuturor sesizărilor din partea persoanelor, organizațiilor și instituțiilor afectate. Putem doar să sperăm că acest eveniment va fi remediat în cel mai scurt timp”.

Dregerea busuiocului

O circulară emisă de Direcția Generală Permise de Conducere și Înmatriculări din România, trimisă vineri, 23 noiembrie 2024, oferă serviciilor publice de înmatriculări din țară instrucțiuni privind înmatricularea vehiculelor deținute de profesioniști independenți (avocați, notari, cabinete medicale, PFA-uri etc).

Circulara clarifică modalitățile de completare a cererilor de înmatriculare, permițând trei opțiuni pentru înscrierea datelor în certificatul de înmatriculare: fie folosind datele entității juridice, fie pe cele ale titularului persoană fizică, fie ambele, cu specificații privind patrimoniul afectat activității profesionale.

Avocatul Ovidiu Miheț a precizat, referitor la acest din urmă document, că avem de-a face cu o dregere a busuiocului, o soluție găsită în pripă, printr-un act care, în mod normal, nu ar putea modifica textul ordinului, din simplul motiv că este o normă de interpretare care aduce modificări textului pe care îl ”lămurește”.