- Înregistrarea fiscală prin notari este esențială pentru identificarea nerezidenților în tranzacții.
- Neimplementarea măsurii poate afecta negativ procesul de impozitare locală a proprietăților.
„Organul fiscal central trebuie să înregistreze fiscal la solicitarea unui notar public, în scopul îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege, o persoană nerezidentă care nu deține cod de identificare fiscală în sensul dispozițiilor art. 82 (din Codul de procedură fiscală - n. red.). Procedura de înregistrare fiscală a persoanei nerezidente se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pe baza consultării Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România”, scrie în ordonanță.
Astfel, ANAF a oficializat recent Ordinul 247/2025, care detaliază informațiile necesare pentru solicitările notarilor și procedura pentru procesarea și soluționarea acestora. Totuși, apariția acestui ordin procedural nu este suficientă pentru operaționalizarea măsurii, potrivit ordonanței:
„Dispozițiile (...) se aplică de la data operaționalizării sistemului în baza Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală prevăzut (...). În acest caz, Agenția Națională de Administrare Fiscală informează cu cel puțin 15 zile înainte Uniunea Națională a Notarilor Publici din România cu privire la data de la care sistemul este operațional.”
Potrivit articolului 82 din Cod, orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal trebuie să se înregistreze fiscal și, automat, să primescă un cod de identificare fiscală. Din argumentele prezentate de inițiatorii măsurii reiese că înregistrarea fiscală a nerezidenților prin intermediul notarilor publici este necesară în contextul impozitării locale:
„Astfel, când autentifică anumite acte juridice, este important ca notarii publici să identifice persoanele implicate. De exemplu, într-un contract de vânzare-cumpărare, în cazul în care cumpărător este un nerezident, identificarea se poate realiza și prin menționarea în contract a codului de identificare fiscală atribuit de organul fiscal respectivei persoane. Subliniem că, în cazul prezentat anterior, persoana nerezidentă devine subiect al raportului juridic fiscal și implicit contribuabil din perspectiva impozitelor și taxelor locale.
Pe de altă parte, notarii publici au obligația calculării, încasării și plății impozitului pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, context în care au obligația depunerii declarației 208, în care trebuie să completeze și informații care privesc fiecare beneficiar de venit, respectiv codul numeric personal sau numărul de identificare fiscală, atribuit de către ANAF, cu ocazia înregistrării fiscale. (...) Neimplementarea măsurilor propuse va conduce la efecte negative asupra îndeplinirii țintelor asumate și consecințe agravante asupra derulării procesului privind impozitarea pe proprietate.”