Declarația SAF-T crește exponențial volumul și transparența datelor colectate de ANAF și expune contribuabilii care încalcă legea la sancțiuni imediate

Este esențial să înțelegem că, prin declarația SAF-T, contribuabilii vor trimite către ANAF aproape integral datele din evidența contabilă, de gestiune și fiscală. Nu doar că aceste date sunt transmise regulat (aproape în timp real - lunar sau trimestrial), ci sunt transmise respectând reguli stricte în ceea ce privește modul în care sunt completate și structurate. Acest lucru face ca aplicațiile ANAF (care probabil încă nu există sau nu sunt suficient dezvoltate la acest moment) să le „citească” și „înțeleagă” fără a fi nevoie de un operator uman care să identifice anumite tranzacții ca fiind derulate cu încălcarea legislației.

Astfel, contribuabilii care până acum erau dispuși să își asume un risc (de natură fiscală) când se angajau în tranzacții cu nesocotirea legislației ar trebui să știe că, de la momentul în care aplicațiile ANAF vor fi funcționale, identificarea și sancționarea încălcărilor legislației va fi aproape garantată.

Spre exemplu, în destul de multe situații se derulau tranzacții cu ignorarea legislației privind plafoanele introduse pentru încasări și plăți sau pentru disponibilul existent în casierie. Contribuabilii își asumau riscul ca, dacă timp de șase luni o autoritate a statului venea în control și constata acea încălcare, să li se aplice sancțiunile prevăzute în lege. De cele mai multe ori, perioada de prescripție se împlinea fără ca organele de control să sesizeze situațiile respective. În contextul raportării SAF-T, depășirea plafoanelor introduse pentru încasări-plăți și pentru casierie va putea fi sancționată automat, de la un click distanță, aproape imediat ce contribuabilul a depus declarația SAF-T care raportează tranzacția problematică.

În alte situații, contribuabilii înregistrau pe cheltuielile firmei sau ale activității independente cheltuieli despre care e greu de crezut că erau circumscrise activității economice ale acelei afaceri. Lista poate începe cu achiziții de alimente, îmbrăcăminte, servicii cosmetice, medicale sau turistice în scop personal și poate continua. În contextul utilizării facturilor electronice și a transmiterii declarațiilor SAF-T, indiferent de calitatea de plătitor de TVA a contribuabilului, considerăm că este doar o chestiune de timp până când aplicațiile ANAF vor monitoriza automat aceste tipuri de tranzacții care mai degrabă denotă o cheltuială personală, nu a firmei, cu consecința unei inspecții fiscale și a sancțiunilor prevăzute de legislație.

Nu în ultimul rând, o parte din cazurile de evaziune fiscală care rămâneau o lungă perioadă nedescoperite, cel mai probabil pot fi detectate aproape în timp real. Spre exemplu, emiterea facturilor de vânzare pentru produse care nu există în gestiune sau pentru produse care nu sunt obținute din surse legale va duce la raportarea prin intermediul SAF-T a unor informații care pot trezi suspiciunea organelor fiscale (cum ar fi lipsa descărcărilor din gestiune a stocurilor sau valori negative ale stocului). Un alt exemplu se referă la emiterea unor facturi de vânzare pentru care vânzătorul nu colectează TVA, în timp ce cumpărătorul solicită drept de deducere pentru aceasta. Prin verificările automate care ar trebui făcute, ANAF va avea posibilitatea de a detecta foarte rapid aceste situații, prevenind sau reacționând rapid la cazurile de evaziune fiscală. Similare sunt cazurile de încercare de decontare a unor cheltuieli fictive, fie în ceea ce privește TVA, fie în ceea privește deducerea la calculul impozitului. Verificările încrucișate între cei doi parteneri sau chiar verificarea lanțului tranzacțiilor respective va putea ajuta autoritatea fiscală să identifice tentative sau fraude de TVA mult mai rapid și mai complet decât înainte.

Doar câteva exemple de tranzacții pentru care autoritățile fiscale vor avea mai multe informații în baza cărora ar putea identifica un risc fiscal ridicat sunt: vânzările către părți afiliate la prețuri sub costurile de achiziție/producție sau la prețuri sub cele de piață; neemiterea facturii în luna în care vânzările au fost realizate, în condițiile în care bunurile se descarcă din gestiune, cu scopul de a amâna colectarea TVA; vânzări fără emiterea unor facturi în încercarea de a evita plata impozitelor (informațiile care pot trage un semnal de alarmă fiind recunoașterea unor cheltuieli/consumuri nejustificate, fără a avea în contrapartidă un venit). Și lista poate continua.

Inclusiv în situația erorilor comise de contribuabil riscul de a nu „scăpa” de radarul autorităților este la fel de mare. Spre exemplu: cazurile în care vânzările de bunuri se fac fără a obține codurile UIT (identificator unic generat de sistemul RO e-Transport pentru anumite transporturi de bunuri), atunci când sunt necesare; achizițiile din extern (în cazul operațiunilor intracomunitare sau al importurilor) făcute în lipsa generării aceluiași cod UIT, dacă este necesar; deducerea TVA fără a fi îndeplinite condițiile de formă sau de fond sau calculul eronat al impozitului pe profit (prin deducerea unor cheltuieli care nu îndeplinesc condițiile menționate de Codul fiscal, prin determinarea eronată a limitelor impuse de legislație sau prin omisiunea recunoașterii unor venituri etc.).

Există numeroase studii științifice care arată că percepția unui risc ridicat de inspecție fiscală funcționează ca un stimulent pentru conformarea voluntară. În prezent, ținând cont de cele prezentate, conștientizarea faptului că greșelile sau încălcările intenționate ale legislației au șanse ridicate de a fi sancționate cu celeritate de către autorități ar trebui să motiveze contribuabilii să se conformeze voluntar și să evite sau să corecteze cât mai repede greșelile comise.