Autorănirea conducătorului auto, între exonerarea penală și cea contravențională: Noile prevederi legislative aduse de anul 2024

Vom trata modul în care legiuitorul a ales să trateze diferențiat cazurile de autorănire (autovătămare, cum este cunoscută publicului), față de cele în care sunt implicate și alte persoane, precum și rațiunile care au stat la baza acestei abordări legislative. De asemenea, Liliana Grădinaru, avocat în cadrul Baroului București, va analiza consecințele juridice ale acestor modificări, atât din perspectiva răspunderii penale, cât și a celei contravenționale.

În ceea ce privește rănirea unor persoane, specialistul solicitat de avocatnet.ro arată că ”prevederile Codului rutier cuprind reglementări în mai multe zone, o dată când arată care sunt obligațiile în caz de accident, ocazie cu care și definește accidentul, și altă dată în zona răspunderii contravenționale, unde stabilește perioade diferite de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule în caz de accident.

În cazul obligațiilor pe care le are conducătorul auto în caz de accident, se află și acelea de a nu schimba locul accidentului, de a nu părăsi locul accidentului etc, în caz contrar conducătorul auto riscând un dosar penal pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului prevăzută la art. 338 Cod penal.

Prin Decizia 8/2019, ICCJ a clarificat că, în sensul art. 75 Cod rutier referitor la accident, rănirea nu presupune vătămarea conducătorului auto, adică autorănirea sa. În acest caz, conducătorul auto care părăsea locul accidentului nu mai era acuzat de infracțiune conform art. 338 Cod penal. Ești singur în autovehicul și ești singurul rănit, poți pleca liniștit acasă fără să spui nimănui, situație care, deși corect interpretată de ICCJ, cred că trebuia să ducă la clarificări legale privitor la cine plătește spitalizarea rănitului, de exemplu, medicalul său etc. Dar asta este altă discuție față de ce vă interesa pe voi.

Prin similitudine, la modificările din 2024, legiuitorul a dus mai departe nevinovăția conducătorului auto care se accidentează doar pe sine. Astfel, în situația în care un conducător auto, nerespectând o regulă de circulație, se rănește doar pe sine, aceasta ar constitui infracțiunea de vătămare din culpă.

El este însă protejat penal, căci nu va depune plângere împotriva sieși, așa încât, cf. art. 16 alin. 1 lit. e) Cod de procedură civilă, lipsind plângerea prealabilă a victimei (care este și autor și victimă în acest caz), nu se pune în mișcare acțiunea penală.

Totuși, legiuitorul a mers mai departe cu pedepsirea mai blândă a conducătorului auto în astfel de circumstanțe. Dacă până la final de iunie (29.06.2024, data modificărilor) un conducător auto care încălca o regulă de circulație rănindu-se doar pe sine era exonerat penal, acum pare a fi parțial exonerat și contravențional.

Astfel, dacă acest conducător auto risca anterior o suspendare a dreptului de a conduce între 60 și 150 de zile, perioada de suspendare fiind majorată față de situația încălcării regulii de circulație fără nicio victimă, acum conducătorul auto va avea suspendat dreptul de a conduce doar pentru încălcarea regulii de circulație ca și cum nicio altă urmare gravă nu s-ar fi întâmplat”.

Așadar, av. Liliana Grădinaru subliniază faptul că ”termenul în care poate fi aplicată sancțiunea suspendării dreptului de a conduce, termenele din OG 2/2001 sunt modificate: «prescripția aplicării sancțiunii contravenționale se consideră că nu a curs pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor», cu un termen maxim de 2 ani însă de la data faptei”.

Amintita Decizie a ICCJ stabilește că ”rănirea uneia sau mai multor persoane prevăzută de art. 75 lit. b) din OUG nr. 195/2002, cuprinsă în definiția accidentului de circulație, ca situație premisă a infracțiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 338 alin. (1) din Codul penal, nu are în vedere și autorănirea, când singura persoană rănită este însuși conducătorul singurului autovehicul implicat în accident”.